CHIN… Femeia de 29 ani, salvatã de politistii italieni dupã zece ani în care a fost sechestratã si violatã de un bãrbat de 52 ani, este vasluiancã. Se numeste Mihaela Maricela, s-a nãscut în Negresti si are o poveste de viatã incredibilã. Tânãra a crescut fãrã tatãl ei biologic, un om intelectual, absolvent al Facultãtii de Drept, pe care, de altfel, nu a apucat sã-l cunoascã. Pãrintii bãrbatului nu au dorit-o pe mama ei, Maria, în viata fiului lor, Costicã, pe motiv cã e sãracã si fãrã studii. Atunci, Maria si-a luat fata si a plecat în orasul în care locuia o sorã de-a ei, Constanta. Acolo, însã, viata celor douã, mamã si fiicã, nu a fost deloc usoarã. Maria s-a cãsãtorit cu un bãrbat cu care a mai fãcut douã fete si de care, ulterior, s-a despãrtit. Mihaela a crescut în conditii modeste, a fost nevoitã sã munceascã de micã si sã se întretinã. Adolescentã fiind, tânãra a plecat în statiunea 2 Mai sã munceascã, s-a îndrãgostit de un tânãr si a dat viatã unui copil. Pentru cã nu avea niciun sprijin financiar de la tatãl copilului ei si nici din partea familiei acestuia, fata si-a luat copilul si a plecat acasã la mama ei. Fãrã vreun venit constant si sigur, fata s-a hotãrât sã plece în Italia la muncã. Asta se întâmpla în urmã cu zece ani jumãtate. Potrivit mamei ei, o perioadã de timp, tânãra i-a trimis diverse sume de bani pentru copil, dupã care nu i-a mai dat niciun semn de viatã.
Un nou caz de sclavie si sechestrare de persoane socheazã douã tãri membre ale Uniunii Europene: Italia si România. Politistii italieni au descoperit, zilele trecute, cã un bãrbat de 52 ani, pe nume Aloisio Francesco Rosario Giordano, tinea prizonierã, într-un beci, o româncã de 29 ani. Conditiile erau îngrozitoare, fãrã apã, curent electric si servicii igienice. Era supusã unor violente de neimaginat, violatã si bãtutã zilnic. Din aceste violuri s-au nãscut doi copii.
Femeia si cei doi copii au ajuns într-o locatie protejatã
Potrivit ziarului Gazeta româneascã din Italia, „investigatiile carabinierilor au arãtat cã femeia sosise din România în 2007, la vârsta de 19 ani, pentru a o îngriji pe mama bãrbatului. Dupã moartea bãtrânei, acesta a sechestrat-o si a tinut-o prizonierã timp de 10 ani. Femeia a fost practic imobilizatã, încuiatã în beci, obligatã la violuri zilnic. Nu a fost dusã niciodatã la spital, nu a întâlnit niciodatã o altã persoanã. În timpul sarcinii nu a primit îngrijiri medicale. Rãnile grave în pãrtile intime rezultate în urma violurilor si nasterilor au fost cusute de bãrbat cu fir de nylon pentru pescuit. Ancheta a pornit dupã ce bãrbatul, aflat cu bãiatul într-o masinã, a avut un comportament ciudat când masina a fost verificatã de carabinieri, pentru un control de rutinã. Bãiatul era murdar si avea hainele rupte. S-a decis o verificare a domiciliului, decoperindu-se oroarea: femeia si copiii, un bãiat de 9 ani si o fetitã de 3, trãiau în beciul insalubru, cu sobolani si gândaci, fãcându-si nevoile în gãleti. Dormeau pe „paturi” din carton. Femeia era aproape inconstientã si întelegea ce i se întâmplã dupã atîtia ani de torturã. Având în vedere conditiile grave ale femeii si copiilor, acestia au fost transferati imediat într-o locatie protejatã. Italianul a fost dus la penitenciarul din Catanzaro”.
„Tatãl Mihaelei, Costicã, era student la Facultatea de Drept”
În tarã, mama ei astepta de ani de zile un semn de la fiica ei. Aceasta a declarat ziaristilor din Constanta cã a cãutat-o inclusiv în Italia. „Mã bucur cã e în viatã. Mi s-a fãcut rãu când am aflat cum a fost tinutã si cã i-a dat sã mãnânce din gunoaie. M-am tinut de fetele din 2 Mai cu care a plecat în Italia sã-mi zicã unde este fata mea, dar nu au vrut sã-mi spunã nimic. Nu mai credeam nimic. Mã gândeam cã va veni, cã o mai trece un an, doi… Am fost la biserici, am fãcut colive si am dat pomelnice, mã rugam la Dumnezeu sã vinã fata mea acasã. Unii îmi spuneau: «Fata ta e moartã, are un cap de cenusã», dar eu niciodatã nu mi-am pierdut speranta cã într-o zi va veni”, a spus mama Mihaelei ziaristilor de la Adevãrul. Totodatã, aceasta le-a povestit motivele pentru care a plecat din Negresti în urmã cu 29 ani: „Tatãl Mihaelei, Costicã, era student la Facultatea de Drept. Eu am doar zece clase, dar a vãzut cã sunt harnicã si frumoasã si ne-am luat. Fostii mei socri însã nu m-au vrut, cã eram sãracã. Atunci, ca sã nu îngreunez situatia pãrintilor mei, am luat fetita, m-am urcat în tren si am venit la Cerchezu, unde aveam o sorã”. Nici acolo viata celor douã, mamã si fiicã, nu a fost mai usoarã. Maria s-a cãsãtorit cu un bãrbat cu care a mai fãcut douã fete si de care, ulterior, s-a despãrtit. Mihaela a crescut în conditii modeste, a fost nevoitã sã munceascã de micã si sã se întretinã. „A plecat la 2 Mai sã lucreze. Acolo a gãsit un om cu care a fãcut un copil. Familia bãiatului era sãracã, mama lui aduna de pe la gunoaie. Mi s-a fãcut milã si atunci aveam vaci, pãsãri si fata mea a zis cã vin sã locuiascã cu noi, la Cerchezu”, a povestit femeia. Apoi a plecat în Italia, iar dupã câteva luni a pierdut legãtura cu ea.
