PRINTRE ÎNGERI… S-a stins din viatã scriitorul si poetul Ioan Gh. Pricop, iar obrajii prietenilor sãi, împreunã cu care a clãdit, carte cu carte, cultura vasluianã, s-au umezit de lacrimi. Creator neobosit, cu sufletul închinat satului moldovenesc, cãruia i-a pus în scrierile sale, o aurã însufletitã si unicã în toatã sensibilitatea sa, Ioan Gh. Pricop a plecat dintre ai lui, într-o decentã si o liniste, asemenãtoare propriei sale vieti. În urma sa, scrierile nemuritoare vor vorbi generatiilor despre dragostea sa pentru satul românesc, pentru istoria neamului si pentru limba românã. Una din poeziile cele mai frumoase, pe care Ioan Gh. Pricop, fiul comunei Duda Epureni, o lasã mostenire urmasilor, este “Cuvântul lui Roatã cãtre divan”. Atâta emotie a putut cuprinde aceastã creatie, încât mai multi artisti au pus-o în cântec, transformând-o într-o declaratie de dragoste pentru istoria acestei tãri. Valeriu Penisoarã, o altã figurã exceptionalã a aceleiasi comune, Duda Epureni, plecat si el printre îngeri, a fost cel care a compus melodia, dând astfel aripi unei poezii, care va rãmâne pentru totdeauna, în inimile românilor.
CUVÂNTUL LUI ROATÃ CÃTRE DIVAN
Versuri : I.Gh.Pricop muzica: Valeriu Penisoarã
1. Eu fac merele si vinul,
Ar pãmântul an de an,
Stiu ce gust are pelinul,
Nu-s boier, ci sunt tãran.
Aduc florile-n livadã,
Ciocârliile în lan,
Îmi port dorul prin baladã
Iar acum pe la Divan.
R:Cobora cerul pe ape
Ion Roatã când vorbea,
Se trãgeau muntii aproape,
Dunãrea vorbea si ea.
Si zvâcni codrul ca para,
Grâul tresãri din somn.
Striga Roatã: “Vrem cu tara,
Noi îl vrem pe Cuza domn!”
2.Port aici cuvânt de cremeni
Despre muncã si dreptate,
Viata tarii e asemeni
Inimii ce vesnic bate.
Voi, boieri! Voi, gospodari!
Cum ciresii în grãdinã
Dupã iarnã dau lãstari,
Birui-vom spre luminã!
Iatã, melodia compusã de Valeriu Penisoarã, pe versurile lui Ioan Gh. Pricop:
