|

Drumul care poate aduce aurul la Husi este abandonat si milioane de euro stau blocate | FOTO

INCOMPETENTÃ…Husul nu degeaba a fost numit “orasul dintre vii”. Nu are petrol si nici diamante, dar a fost mereu un El Dorado prin plantatiile de vii si livezi, iar aurul zonei îl reprezintã vinul de Husi, celebru în toatã lumea. O mânã de oameni de afaceri au fãcut imposibilul cu câteva zeci de hectare de teren din coasta Husului, creând o adevãratã “minã de aur”. Au plantat peste 50 de hectare de struguri de masã, dintre cele mai renumite soiuri, au fãcut livezi de aluni si pruni si peste 450 de hectare de vie pentru vinificatie, de unde se obtin celebrele vinuri. Însã totul stã împotmolit si zona nu înfloreste cum ar trebui dintr-un motiv hilar, care prin alte comunitãti ar stârni râsul. Cuiul lui Pepelea stã într-un drum, care strãbate acest El Dorado si care este într-o stare jalnicã, aproape necirculabil. Fermierii au investit milioane de euro si asteptau de la autoritãti un semn. Sã le facã acel drum. De ce este atât de importat? Ne explicã Ioan Nechifor, proprietarul a 25 de hectare de struguri de masã: “Nu putem intra cu tirul sã ne scoatem marfa de acolo, mai ales când plouã. Gânditi-vã cã producem în jur de 1.000 de tone de struguri pe an, asta înseamnã cel putin 50 de tiruri. Si nici aprovizionarea n-o putem face primãvara când aducem îngrãsãminte sau alte materiale. Si utilajele intrã cu greutate acolo”. Un alt fermier, Emil Enache, a cumpãrat fosta fermã a partidului pe care a reprofilat-o, plantând struguri de masã si aluni. A aplicat ultima tehnologie, folosind butasi de vie certificati, a investit în sistemul de sustinere a butucilor de vie si chiar a realizat un sistem antigrindinã. Are inclusiv irigatie prin picurare. Deci o investitie ca la carte. În curând îsi va face un depozit frigorific pentru parcarea strugurilor si a fructelor. Iatã ce spune fratele fermierului, Ovidiu Barbu, cel care are în grijã aceastã fermã: “Degeaba facem noi investitii. Avem alei betonate în vie, iar cei sase kilometri de drum pânã la fermã sunt praf. Gânditi-vã când vom da drumul la depozitul de frig, vor trebui sã vinã tirurile sã ne ia marfa. Pe unde le bãgãm? Ne cumpãrãm elicoptere”.

Drumul cu pricina are o poveste destul de încurcatã. Acesta leagã un sat din comuna Stãnilesti de pe frontierã, Pogãnesti, de Husi. Pe vremuri era prins ca drum strategic, fiind o variantã de evacuare pentru Armatã, în cazul unei invazii din Rusia. Ar fi trebuit sã fie betonat, ca toate drumurile strategice, mai ales cã trece si pe lângã o unitate militarã functionalã si astãzi. Dar, dupã Revolutie, niste smecheri au schimbat în acte destinatia acestui drum, care a devenit unul de exploatatie agricolã. Drumul strategic acum figureazã prin Gura Vãii, sat de pe drumul national, spre Pogãnesti si e trecut în scripte ca drum comunal, asfaltat acum vreo14 ani, dar care nu mai întruneste conditiile de variantã pentru evacuarea din Vama Albita, pentru cã nu mai face legãtura cu podul de la Albita. Totul a fost posibil gratie “interventiei” unui fiu al comunei Stãnilesti, general SRI, care a avut interesul ca asfaltul sã-i treacã pe la poarta pãrintilor sãi. Celãlalt drum a fost dat uitãrii, desi acesta corespunde tuturor criteriilor cerute de a fi strategic. Când fermierii au început sã se plângã la autoritãti, au gãsit cã drumul lor nu apartine Husului, asa cum ar trebui, fiindcã este pe terenul municipiului si nu pe al comunei Stãnilesti. Sunt în total nouã kilometri, iar din bugetul comunei nu se poate face nimic. Cei de la Stãnilesti nici nu stiau cã îi au. Acum s-a trezit si primarul Husului cã îl vrea înapoi. Pe acolo trece conducta cu apã care vine de la Prut si aprovizioneazã orasul si cum acum este un proiect de reabilitare al retelei si-au dat seama cã e bine ca si drumul sã fie în custodia Husului. În ecuatie intervine si Consiliul Judetean, care pentru a aplana situatia a propus ca acest drum sã se transforme în unul judetean si astfel sã intre la reabilitare mai rapid. Dar varianta celor de la judet este una de lungã duratã, iar fermierii care au investit milioane de euro si-au pierdut rãbdarea. “Dacã am avea resurse, l-am face noi, dar nu ne dã nimeni voie”, spune cu nãduf cel care a investit peste 2 milioane de euro în zonã.

Investitii de milioane de euro, drum de doi bani

Fermierii se gândesc si la solutii extreme pentru a atrage atentia autoritãtilor. Vor sã blocheze cu utilaje, dar nu i-ar ajuta. Si asa mica localitate Pogãnesti este izolatã. Ce ar mai conta dacã timp de câteva ore nu s-ar mai circula? “Avem nevoie de acest drum în conditiile în care, anual, transportãm mii de tone de fructe, struguri de masã sau cereale. Investitiile aduc noi locuri de muncã si, implicit, dezvoltarea zonei si a judetului. În schimb, noi avem nevoie de sprijinul si de implicarea autoritãtilor pentru rezolvarea unor probleme care nu tin de noi”, spune Ioan Nechifor, care a ajuns la capãtul rãbdãrii. “Am fost la Primãria Stãnilesti, la Husi, am ajuns si la CJ. Sperãm ca cineva sã ne audã. Pânã atunci stricãm masinile pe drumul acesta si ne rugãm la Dumnezeu, când avem de fãcut tratamente la vie si la livezi sã nu ploaie ca sã putem intra”, a mai spus acesta. Acum cã au început si lucrãrile la conducta de apã, drumul s-a degradat si mai tare. Toatã zona traversatã de acest drum este împânzitã de investitiile fermierilor huseni. Numai Ioan Nechifor a investit mai bine de 1 milion de euro pentru înfiintarea unei ferme viticole cu struguri de masã. De asemenea, Ovidiu Barbu a investit 1,5 milioane de euro pentru înfiintarea unei livezi de prun si alun plus alte 300.000 de euro pentru înfiintarea a 12 ha de vitã de vie, tot pentru struguri de masã. De asemenea, investitiile nu se vor opri aici. Pe viitor, în acea zonã va fi ridicat un depozit frigorific, investitie ce depãseste jumãtate de milion de euro. Un alt mare investitor care are nevoie de drum este si Vincon SA care are în aceeasi zonã aproximativ 450 de hectare de vie, ceea ce presupune investitii de milioane de euro. În zonã mai sunt si 50 de hectare ale celor de la Casa de vinuri Husi, cu celebrele soiuri de Zghiharã sau Feteascã regalã. Sunt si fermieri care se ocupã de cultura mare, cum e cazul lui Georgicã Cornea, cu peste 500 de hectare, plantate cu cereale. “În zonã mai sunt fermieri mari care au nevoie de acest drum ca de aer. De aici pleacã spre pietele din România si nu numai, peste 1000 de tone de struguri de masã si peste 400 de tone de prune. Nu mai vorbim de miile de tone de struguri pentru vinificatie. Adãugati si cantitatea de cereale si veti vedea cât de necesar este acest drum. Avem nevoie de el pentru transport, pe un drum pe care pot circula camioanele. Din pãcate, investitiile fãcute de noi rãmân fãrã ecou în fata autoritãtilor si fermierii fãrã sprijin”, spune Ovidiu Barbu.