SENTINTÃ…A fost nevoie de 14 ani de cercertare penalã si juecãtoreascã pentru ca Alexandru Gentimir, Cãtãlin Cezar Puiu, Nicolae Tãtaru si Ioan Grigoras sã fie trimisi în judecatã. Cei patru au fost acuzati, printre altele, de trafic cu tigãri disimulat în tranporturi de fructe si legume si constituire de grup infractional organizat. La finalul procesului, Gentimir si Tãtaru au fost condamnati la 2 ani de închisoare cu suspendarea executãrii pedepsei pe o perioadã de încercare de patru ani. De asemenea, celor doi le-au fost confiscate sume de 10.100 de lei si 50.000 de dolari. Si tot la finalul procesului, judecãtorii au renuntat la acuzatiile de folosire la autoritatea vamalã a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, de evaziune fiscalã si de folosirea de acte nereale, fapte care s-au prescris. Si asta în conditiile în care prejudiciul calculat ar fi depãsit un milion de euro.
Potrivit anchetatorilor, încã din perioada 2005 – 2006, cei doi afaceristi huseni au pus bazele unui grup infractional organizat la care au aderat, de-a lungul timpului, mai multi oameni de afaceri. În aprilie 2016, politistii de frontierã au descoperit, în douã autotrenuri venite din Moldova, peste 300.000 de pachete cu tigãri si 187.000 butasi de vitã de vie, marfã interzisã a fi importatã de peste Prut. Conform anchetatorilor, grupul infractional condus de cei doi huseni era specializat în trafic de tigãri de contrabandã, spãlare de bani si evaziune fiscalã. Procurorii DIICOT au finalizat cercetarea si dosarul a fost trimis spre judecatã la Tribunalul Vaslui. De cealaltã parte, la finalul procesului în primã instantã, acuzatii considerã cã tot dosarul a fost o înscenare pusã la cale de un procuror care, între timp, s-a pensionat.
A fost nevoie de mai bine de 14 ani si de prescrierea mai multor fapte de care au fost acuzati, ca dosarul în care huseanul Alexandru Gentimir a fost trimis în judecatã sã ajungã la final. Zilele trecute, magistratii Tribunalului Valsui au dat sentinta în dosarul în care Gentimir si alti trei afaceristi au fost acuzati de trafic de tigãri cu un prejudiciu total de peste un milion de euro. Instanta a decis condamnarea a doi dintre inculpati, Alexandru Gentimir si Nicolae Tãtaru la doi ani de închisoare cu suspendarea executãrii pedepsei pe o perioadã de încercare de patru ani si a renuntat la majoritatea acuzatiilor aduse lui Puiu Cezar Cãtãlin si Ioan Grigoras. În schimb, în cazul lui Gentimir si Tãtaru, instanta a decis confiscarea a 50.000 de dolari si 10.100 de lei, bani care au ajuns în bugetele ANAF Iasi. De asemenea, Cezar Puiu a rãmas fãrã 35.585 de lei, bani care au rãmas în folosul statului, reprezentând folosul material al acestuia de pe urma comiterii infractiunii de înselãtorie. În solidar, inculpatii au fost obligati si la plata a 57.500 de lei, cheltuieli judiciare cãtre stat. Sentinta tribunalului Vaslui nu este definitivã si poate fi atacatã cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Alexandru Gentimir acuzã procurorii de fabricarea dosarului
La finalul unui dosar ce s-a întins pe mai mult de un deceniu, unul dintre inculpati, Alexandru Gentimir, considerã cã totul a fost “opera” unui procuror care le-a fabricat acuzatiile. Mai ales cã, sustine acesta, doi dintre inculpati, Ioan Grigoras si Cezar Cãlin Puiu, s-au vãzut, prima datã în sala de judecatã. “Pe scurt, a fost vorba de rãutatea procurorului sef de atunci, Georgeta Diaconu, sustinutã de cei de la ANAF. Am fost acuzat pe baza unei expertize fãcute asa cum a fost ea fãcutã ca, în instantã, sã nu mi se permitã o contraexpertizã. Urmeazã recursul si vom vedea dacã Statul Paralel ne va da pace sau voi avea sansã cu un judecãtor vertical si corect. Pe tot parcursul procesului nu a existat nici un martor propus de procurori care sã ne acuze. Practic, un dosar în care martorii Parchetului ne-au fost favorabili si asta pentru cã oamenii nu aveau nimic sã spunã. Dosarul a durat atât de mult pentru cã nu au existat dovezi. La acea vreme mi-au fost confiscati niste bani si, în momentul în care i-am cerut înapoi, m-am trezit cu încã un dosar instrumentat de singurul procuror declarat milionar în euro”, spune Alexandru Gentimir.
Cezar Puiu, multumit de onestitatea judecãtorilor
La auzul sentintei, Cezar Cãtãlin Puiu considerã cã judecãtorul de la Tribunalul Vaslui a dat dovadã cã a citit cu atentie dosarul si a vãzut cã este nevinovat. “Acum nu pot decât sã-i multumesc judecãtorului, dar si avocatului care mi-a reprezentat interesele în instantã. Astfel, dupã atâtia ani si 44 de termene în instantã, s-a fãcut dreptate. Consider cã decizia judecãtorului este justã în conditiile în care nu cunostea pe nimeni si tot dosarul a mers pe ideea <lasã cã stim noi>. Am arãtat încã din faza de Camerã Preliminarã cã faptele de care sunt acuzat sunt prescrise. Rãmâne de vãzut dacã Parchetul va mai face recurs. Si important este si faptul cã, cu procurorul de caz am stat de vorbã timp de 4 minute pentru o declaratie si pe unul dintre inculpati, Grigoras, l-am cunoscut în instantã. Pânã atunci nu auzisem de dumnealui. Plus cã si martorii, inclusiv cei propusi de procurori nu au avut nimic de declarat împotriva nostrã”, spune Cezar Cãtãlin Puiu.
Acuzatiile aduse inculpatilor
Conform procurorilor, “grupul infractional a fost initiat si si-a desfãsurat activitãtile ilicite în scopul sãvârsirii infractiunilor de evaziune fiscalã prin înregistrarea în evidentele contabile ale firmelor la care inculpatii erau asociati si administratori sau reprezentanti în fapt de activitãti financiar contabile fictive, desfãsurate cu societãti comerciale, care, în urma verificãrilor, s-au dovedit a fi societãti comerciale ca având un comportament de tip “fantomã”, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor si taxelor cãtre bugetul de stat, societãti comerciale care, în mare parte, erau controlate tot de membrii grupãrii, sub diverse forme, si infractiunii de spãlare de bani (introducerea sumelor de bani rezultate din activitatea de evaziune fiscalã în circuitele legale prin depunerea banilor în conturile firmelor controlate ca aport de numerar din partea unor persoane fizice ce nu aveau legãturã cu firmele), precum si sãvârsirea infractiunilor prevãzute de codul vamal, cu ocazia efectuãrii activitãtilor de import-export, respectiv introducerea în tarã de tigãri de contrabandã, sau produse interzise de a fi introduse în România”. În fapt, prin firmele fantomã create de cãtre Alexandru Gentimir si Nicolae Tãtaru, au fost realizate activitãti de import de mere si struguri, dar si alte produse agroalimentare din Republica Moldova, Polonia, Turcia sau Muntenegru. Acestea erau introduse în tarã sub regim vamal si trebuiau sã se închidã cu exportul sau cu comercializarea produselor pe piata din România. Totodatã, firmele celor doi huseni au fãcut exporturi cãtre firme din Rusia, în baza actelor ce proveneau de la firmele fantomã ale celor doi de pe teritoriul Republicii Moldova. Sumele de bani provenite din aceste afaceri necurate erau depuse în conturi în numerar de cãtre persoane fizice cu cetãtenie moldoveneascã. De asemenea, pentru a diminua plata TVA-ului, afaceristii huseni declarau preturi mai mici, în documentele de import, fatã de valoarea realã a produselor. O parte din mãrfurile astfel importate erau vândute în tarã cu un pret de câteva ori mai mare fatã de cel de achizitie, prin intermediul mai multor firme „fantomã”. Prin S.C. Coseco Impex S.R.L. Letcani, judetul Iasi, al cãrei administrator în acte este o persoanã al cãrei CNP nu figureazã în evidenta populatiei, iar numele si prenumele apartin unei persoane care nu are nicio legãturã cu cauza, societate controlatã de afaceristul Puiu Cezar Cãtãlin, marfa era vândutã cãtre societãti comerciale din Bucuresti, controlate de cãtre afaceristul Ioan Grigoras, cu scopul încãrcãrii cu TVA de platã si impozit pe profit, taxe care nu se mai achitau niciodatã la bugetul de stat. Cantitãtile cele mai mari de legume si fructe erau exportate în Rusia, la un pret cu un adaos comercial mic fatã de pretul de achizitie. “Suspect în aceastã situatie este modul în care societãtile controlate de inculpatii Gentimir Alexandru si Tãtaru Nicolae îsi primeau contravaloarea mãrfurilor exportate în Rusia, prin depuneri de numerar în conturile bancare ale firmelor de cãtre diverse persoane fizice din Republica Moldova, sume cu care se închideau în contabilitatea celor douã firme operatiunile de export fãcute cãtre firme din Rusia în cea mai mare parte, existând si transferuri bancare, dar în procent foarte mic pentru închiderea acelorasi exporturi, atât din conturile bancare ale acelorasi persoane fizice, cât si din conturile firmelor din Rusia, deschise la bãnci din Statele Unite”, se arãta, la acea datã, în actul de sesizare al instantei.
