|

Dupã sase ani, si-a adus copiii acasã!

ÎNAPOI LA MAMA SI LA TATA !

FERICIRE Dupã sase ani, timp în care si-a lãsat cei trei bãieti în grija statului, o tânãrã din localitatea Bogdãnita a reusit sã-si reîntregeascã familia.

ACASÃ Din ce în ce mai putini copii abandonati se întorc acasã. În judetul nostru, mii de fetite si bãietei îsi trãiesc copilãria visând la o familie. Putini sunt pãrintii care reusesc sã demonstreze cã îi pot îngriji si îi iau acasã. Într-o vreme în care copiii sunt povarã pentru familiile nevoiase sau destrãmate, existã si cazuri fericite. Peste 180 de copii s-au întors lângã pãrinti, gratie unui proiect-pilot derulat la nivel national, prin Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui. Totul, cu sprijinul material al fundatiei SERA România.

Cristina Donicã are doar 31 de ani, dar greutãtile si dorul de copii au lãsat urme adânci în sufletul sãu. În urmã cu opt ani, atunci când bãietii ei aveau 8 luni, 2 si respectiv 4 ani, sotul a pãrãsit-o, iar rudele lui au dat-o afarã din casã. Disperatã, fãrã un venit si un acoperis deasupra capului, femeia a decis sã-si lase pruncii în grija statului. O vreme doar. “Am trãit cum am putut cu fostul sot. Apoi a plecat la muncã, afarã. Nu a mai venit. Un an am stat singurã cu trei copii mici. Mi-a zis, la un moment dat, sã îmi iau bãietii si sã plec din casã, cã el nu se mai întoarce în tarã. Neamurile lui m-au dat afarã din locuintã si asa am ajuns sã îmi las copiii în grija statului. A fost cumplit. Am vrut sã mã arunc în fata unei masini, sã îmi iau zilele. Nu puteam trãi fãrã bãietii mei. M-a întãrit Dumnezeu! Îi vizitam la centru, apoi la familia care-i crestea. Le promiteam mereu cã îi iau acasã, dar nu aveam unde sã mã duc cu ei. Asa au trecut sase ani”, a povestit femeia. Dar anii treceau si tânãra nu si-a putut ridica o cãsutã, lucru care i-ar fi permis sã-si reîntregeascã familia. Nu a dezarmat, însã. A mers în vizitã la centrul de la Bârlad si apoi la familia care-i crestea, cât a putut de des. La fiecare întâlnire le promitea celor mici cã nu mai e mult si îi va lua acasã. Despãrtirile erau sfâsietoare. Apoi, Cristina a cunoscut un om pâinea lui Dumnezeu. Cãtãlin Donicã, un bãrbat harnic, dar la fel de necãjit. S-au cãsãtorit si au venit pe lume Teodora (5 ani) si Ianis (7 ani). Nu si-a uitat însã nicio clipã bãietii mai mari. “Între timp, l-am cunoscut pe Cãtãlin, un om blând, care mi-a înteles zbuciumul. Ne-am cãsãtorit, am adus pe lume doi copii, dar nu i-am abandonat nicio clipã pe bãieti. Mi-a fost mereu de ajutor, m-a sustinut, acum avem cinci copii, dar sotul meu nu face diferenta între ei. Sunt copiii nostri. Viata noastrã s-a schimbat în bine cu acest proiect, prin care ni s-a construit o casã si doar asa am reusit sã ne aducem bãietii aproape”, a mai spus Cristina.

Si-au vãzut visul cu ochii

Acum doi ani, printr-un proiect derulat prin Directia pentru Protectia Copilului Vaslui, familiei i-a fost construitã mult visata casã, iar bãietii s-au întors lângã mama lor. Sunt împreunã acum si sunt fericiti. Sunt o familie mare, frumoasã. Pãrintii trudesc din greu sã le asigure un trai bun. Sunt hotãrâti sã nu se lase înfrânti de probleme. Se înteleg bine si se multumesc cu putin. “Când am cunoscut-o, sotia mea suferea enorm dupã bãieti. I-am promis cã o ajut sã îi aducem lângã noi. Am fost plecat la muncã si peste hotare, dar m-au pãcãlit românii si abia am avut cu ce sã mã întorc în sat. Nu ne-am pierdut speranta si astãzi, sotia mea este o mamã linistitã, iar familia noastrã este întreagã. Dacã am un mãr, îl împart în cinci. Am patru bãieti si o fatã. Sunt cuminti, s-au acomodat, se înteleg bine. Dacã suntem sãnãtosi, nu ne lipseste nimic”, a declarat Cãtãlin Donicã. Si totusi, le lipseste ceva: nu au luminã, iar copiii sunt nevoiti sã învete la lanternã sau la lumânare. Ne lãmureste iute, Teodora; o copilitã desteaptã foc. “Eu vreau sã avem luminã în casã. Când e noapte, stãm pe întuneric, cu lanterna sau cu lumânarea. Ne dau oamenii la bisericã, de pomanã, lumânãri. Eu as vrea luminã, cum au alti copii. Mie îmi place mult la grãdinitã. Sunt multe jucãrii acolo. Multe. Am si eu niste pãpusele, dar as vrea o pãpusã mai mare”.

Sute de copii încã îsi asteaptã pãrintii

Proiectul s-a derulat în perioada mai 2012 – octombrie 2013, la nivelul judetului Vaslui. Mai bine de 180 de copii au revenit în familia naturalã sau extinsã. Dintre acestia, 128 au fost reintegrati cu sprijin material, cu un cost mediu per copil de 1106 euro. “Prin comparatie, costul mediu aferent unei perioade de 18 luni pentru copilul aflat în plasament la asistent maternal profesionist este de 6800 euro, iar pentru copilul aflat cu mãsurã de protectie în sistemul rezidential este de aproximativ 10800 euro. Ajutorul acordat în cadrul acestui proiect a constat în sprijinirea materialã a familiilor naturale, dar si în cosilierea lor psihologicã pe toatã durata procesului de reintegrare. Sprijinul material oferit de cãtre DGASPC Vaslui în parteneriat cu Fundatia SERA România si Consiliul Judetean Vaslui a acoperit o gamã vastã de bunuri. La construirea sau reabilitarea locuintelor, comunitatea localã a constituit un actor important prin resursa umanã alocatã în derularea lucrãrilor aferente”, a declarat Irina Câmpeanu, purtãtorul de cuvânt al DGASPC Vaslui. În prezent, la nivelul judetului Vaslui, în sistemul de protectie specialã sunt 2940 copii. Dintre acestia, 1.670 sunt în asistentã maternalã, 812 în plasament în familia extinsã si 247 în sistemul rezidential.