LACRIMI… A plecat în urmã cu cinci ani în Canada si s-a întors acasã între patru scânduri. O dramã de neimaginat pentru Alina si Rãzvan Baractaru care, în urmã cu cinci ani, în 2012, plecau voiosi si plini de încredere cãtre Canada. Au reusit ca, în câtiva ani, într-o tarã mult mai prosperã decât România, desigur, sã-si cumpere, în rate, o casã de 300.000 de dolari, o masinã de familie, douã TIR-uri si, probabil, povestea lor de succes nu s-ar fi oprit aici. Rãzvan si Alina, doi tineri din Vaslui, au demonstrat cã românii pot realiza orice, atunci când îsi pun în cap ceva, mai ales cã marea bucurie a vietii lor a fost fiica, care s-a nãscut în Montreal. Pentru Rãzvan, din pãcate, firul vietii s-a întrerupt brutal si nemilos la începutul lunii martie. Prietenii spun cã bãrbatul de 38 de ani a suferit un atac de cord, la volanul unui TIR, în timp ce era într-un garaj care era situat la o distantã mai mare de firma cu care lucra. Colegii l-au tot sunat pe bãrbat si, pentru cã acesta nu rãspundea, au mers la masinã sã vadã ce e cu el. L-au gãsit cu capul pe volan, dar era prea târziu, pentru cã trecuserã minute bune, în care ar fi putut fi salvat. Ieri, la 12 zile de la moartea lui Rãzvan, familia alãturi de sute de prieteni din Vaslui l-au condus pe ultimul drum, într-o tãcere amarã.
Niciunul dintre amicii lui Rãzvan, vasluianul de 38 de ani mort la Montreal la începutul acestei luni, nu si-a imaginat cã îsi vor conduce prietenul pe ultimul drum, ieri, într-o frumoasã zi de primãvarã a anului 2017. Rãzvan si Alina, iubita lui sotie, au plecat la mii de kilometri distantã de casã, în 2012, dorind sã demonstreze cã visul românesc poate fi realizat oriunde în lume. Împreunã, au crescut o fetitã, care s-a nãscut la Montreal, si tot împreunã au cumpãrat o casã, o masinã si douã TIR-uri (capuri tractor, mai exact). În urmã cu 12 zile, Rãzvan s-a dus la serviciu, la garajul sãu din afara Montrealului, acolo unde a cãzut secerat, în urma unui infarct. A murit la spital, câteva zile mai târziu, lãsând în urmã o durere de nedescris. Familiile celor doi tineri au plãtit o sumã uriasã, de peste 18.000 de dolari, pentru a repatria trupul lui Rãzvan, mai ales cã toatã lumea a dorit ca bãrbatul de 38 de ani sã-si doarmã somnul de veci la Vaslui, acolo unde îi sunt familia si prietenii. Dincolo de aceste cifre reci si fãrã nicio însemnãtate, trebuie sã spunem cã, ieri, sute de prieteni si cunoscuti de-ai lui Rãzvan au venit la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Vaslui, pentru a-si lua rãmas bun de la cel care le-a fost aproape atâtia ani. „Nu-mi vine sã cred cã Rãzvan nu mai este. L-am cunoscut foarte bine, am fost la atâtea petreceri împreunã. Un om de nota 20. Nu fãcea excese la nimic, nici acum nu-mi vine sã cred cã a murit”, a spus Cristi Turcu. Un medic, care a fost si el prezent la ceremonialul trist de ieri, a spus cã Rãzvan ar fi avut sanse sã fie salvat, dacã era mai apropiat de garajul în care se afla firma sa. „Era ceva mai departe, din câte am înteles. Colegii îl tot sunau, iar el era cãzut cu capul pe volan. Pânã au ajuns la el, probabil era prea târziu. Dupã trei-patru minute, maxim cinci minute, fãrã cord si fãrã activitate cerebralã, este greu sã mai salvezi un om”, a spus doctorul din Vaslui, prezent ieri la tristul eveniment.
Ultimul mesaj din partea fetitei lui Rãzvan: „J’apprends mes couleours”
Au fost si momente dureroase, ieri, la înmormântarea lui Rãzvan. Sotia acestuia, Alina, care i-a stat mereu aproape si care nu l-a pãrãsit nicio clipã în timpul serviciului funerar, a strâns mai multe desene ale fiicei celor doi, nãscutã în Canada, pe care scria „J’apprends mes couleours”. „învãt culorile” – pare sã-i spus fiica lui Rãzvan tatãlui sãu, plecat la Cele Sfinte. Din Canada si pânã la Vaslui, desenele fiicei sale au stat la capul bãrbatului de 38 de ani, ca o mãrturie a legãmântului pe care copila i l-a fãcut tatãlui sãu, dupã trecerea în nefiintã. Alina a stat ieri, împietritã, la cãpãtâiul sotului, în timp ce fiica celor doi a stat la prieteni, în Vaslui, pentru a nu trece prin acele momente traumatizante. Predica pãrintelui Vasile Pârcãlabu, paroh la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, a adus putinã alinare pentru toti cei prezenti. „Vestea trecerii la Cele Sfinte a domnului Rãzvan Baractaru a adus multã durere în inimile celor care l-au cunoscut, durere cumplitã pentru familiile Baractaru si Ignat. Ei, doi tineri din Vaslui, au trecut Oceanul si au dorit sã-si facã un destin acolo, desi acasã aveau tot ce îsi putea dori, nu le lipsea nimic. Împreunã si-au construit acolo un destin si sperau la o viatã lungã. O clipã nefastã a fãcut cã tânãrul Rãzvan sã plece dintre noi mult, mult, mult prea devreme. Nimeni nu are nicio vinã, nici noi, nici societatea la care lucra. Voi, Rãzvan si Alina, ati dorit sã faceti multe lucruri, iar Dumnezeu a avut un alt plan, desi ati avut o determinare cum rar mi-a fost dat sã vãd, ati dorit sã duceti peste tot flacãra credintei ortodoxe. Doamna tânãrã Baractaru, aveti o fetitã si aveti sansa de a o ajuta sã creascã frumos. Durerea este mare pentru cele douã familii, dar a venit momentul despãrtirii. Dumnezeu sã-l ierte si sã vã ajute sã treceti peste acest moment greu”, a spus pãrintele Pârcãlabu. Cu o durere surdã, care nu poate fi descrisã în cuvinte, cortegiul funerar s-a pus în miscare cãtre ora 1.00, pe un soare de primãvarã care pãrea sã spunã cã natura s-a trezit la viatã. Pentru Rãzvan Baractaru, din pãcate, a fost ultimul drum, cel mai trist drum din scurta sa existentã.
