|

EDITORIAL: Pastele vasluienilor trist si fãrã niciun incident! Dumnezeu a fost prezent în milioane de Biserici!

Este primul Paște ortodox din istorie fãrã creștini în biserici. Este primul Paște în izolare, primul Paște fãrã familii reunite, primul Paște cu strãzile goale și primul Paște în care lumina Învierii a ajuns, în multe case, cu trei-patru ore înaintea sfintei slujbe de Înviere. A fost o noapte de Înviere altfel. Totul, din cauza situației fãrã precedent create de pandemia de coronavirus.  De parcã Dumnezeu ne-a vrut bãgati în custi, pentru a ne aminti cã nici când beneficiam de „libertate” nu rupeam usile bisericilor, decât sã luãm luminã, apoi rupeam usile caselor, ale cluburilor sau restaurantelor, ca sã petrecem! Un lucru este de remarcat. De cãtre toti românii care hulesc vasluienii: cã betivi, cã violatori, cã sãraci, cã puturosi, cã bãtãusi… La Vaslui, în tot judetul, n-a fost niciun scandal în noaptea de Înviere, nici în zilele Pastelui, cel putin pânã acum! Pe când în alte judete cu „staif” ca Hunedoara, Brasov, Galati, Arges etc, tiganii au rupt stilul si s-au încãierat cu politia si jandarmii, nerespectând nicio ordonantã, nicio recomandare. Au altii niste bârne în ochi… pe care nu si le vãd!

Slujba de Înviere a fost oficiatã, sâmbãtã noaptea, în toate lãcasurile de cult ale Episcopiei Husilor de cãtre preoti si personal clerical, dar fãrã a fi prezenti credinciosi. Prezenta acestora în biserici sau în apropierea acestora a fost interzisã prin ordonantele militare, pentru a fi ei înșiși în siguranțã și pentru a nu intensifica rãspândirea virusului. Iar vasluienii au respectat cu sfintenie si nu au nãvãlit în Bisericã. L-au asteptat pe Dumnezeu în casele lor si acesta nu s-a lãsat asteptat! A fost prezent în milioanele de suflete, în inimile românilor, unde trebuie sã fie adevãrata Bisericã!

Ca în fiecare an din 2009 încoace, Lumina de la Sfântul Mormânt a fost adusã totuși de la Ierusalim cu o aeronavã specialã care a aterizat pe Aeroportul Otopeni. Este o tradiție care nu a fost întreruptã nici în vremuri grele ca acestea. La Bârlad, lumina a fost adusã de acelasi om de afaceri Gheorghe Gîfu, patronul de la Negocomis. Totuși, au fost reguli pe care preoții au fost nevoiți sã le respecte cu strictețe. Astfel, lumina a ajuns la parohii, iar slujitorii bisericii, alãturi de voluntari, au mers la credincioși.  În Bârlad, Vaslui, Husi, Negresti si Murgeni, la blocuri, oamenii au ieșit cel mult la balcoane, la miezul nopții, și au cântat si au strigat vestea cãtre vecinii lor: „Hristos a-nviat!”, „Adevãrat a-nviat!”. Dupã care s-a reașternut liniștea și de la ferestre, ici-colo, se putea ghici pâlpâitul unei lumânãri.

A fost atâta liniste si pace, încât se auzeau lacrimile Maicii Domnului, care nu suporta goliciunea Bisericilor! Si lacrimile preotilor obligati sã tinã slujba Învierii fãrã cei cãrora li se adresau: credinciosii! Rugãciunile pentru ca Dumnezeu sã ne ierte si sã ne ajute sã trecem peste aceastã alungare din Bisericã, erau însotite de atâtea lacrimi, încât cu sigurantã Dumnezu nu ne va mai lãsa niciodatã în afara Bisericii Sale!