spot_imgspot_img
20.2 C
Vaslui
29-mart.-2024

El, Constantin Basa

- Advertisement -

INSPIRATIE…Festivalul de Film de la Cannes, aflat la cea de-a 69-a editie, si-a desemnat laureatii la sfârsitul sãptãmânii trecute. Românii au impresionat si de aceastã datã, prin Cristian Mungiu, filmul sãu “Bacalaureat” fiind distins cu premiul pentru cea mai bunã regie.

Marele câstigãtor al festivalului a fost însã britanicul Ken Loach, care a primit trofeul Palm d’Or pentru piesa de lungmetraj “I, Daniel Blake” (Eu, Daniel Blake, n.r.). Filmul descrie viata unui tâmplar de vârstã mijlocie dintr-un oras din nord-estul Angliei, Newcastle, rãmas vãduv, cãruia medicii îi spun cã nu mai poate lucra, dupã ce acesta suferã un atac de cord. Personajul filmului merge cu diagnosticul la Departamentul pentru Pensii, însã acolo i se spune cã Statul îl poate ajuta doar cu o micã sumã, care sã îi permitã supravietuirea de pe o zi pe alta, deoarece încã este apt de muncã. Dezamãgit, bãrbatul încearcã sã îsi gãseascã de muncã, dar este nevoit sã renunte de fiecare datã când primeste de lucru, din cauza stãrii sale de sãnãtate. Astfel, un om calm, blând, linistit si muncitor, ajunge, împotriva vointei sale, sã-si ducã zilele la cantina socialã. Filmul denuntã coruptia si birocratia din sistemul de stat britanic, dar si atitudinea societãtii în fata sãrãciei cu care se confruntã mii de oameni din Europa, victime ale mãsurilor de austeritate. Pe scena festivalului, imediat dupã primirea premiului, Ken Loach a spus cã sperã ca filmul sãu curajos si realist sã ajute pe cei mai sãraci, care sunt tinuti la subsolul societãtii. “Trebuie sã le dãm acestor oameni o sperantã, sã le spunem cã o altã lume este posibilã. Trãim într-o lume în care celor vulnerabili li se spune cã sãrãcia în care trãiesc este din propria lor vinã, cã e vina lor cã nu au de muncã si cã nu muncesc. Acest lucru nu se întâmplã doar în Marea Britanie, ci peste tot în Europa”. Filmul “I, Daniel Blake” va fi lansat în cinematografe în cursul acestui an.

Viata bate filmul

Trecem de pe Riviera Francezã la Vaslui, aici unde gãsim un personaj care se încadreazã aproape perfect în scenariul britanicului câstigãtor la Cannes. I-am mai acordat câteva pagini în ziarul nostru, din pãcate fãrã niciun impact pozitiv asupra sa. Constantin Basa este numele sãu si stã zi si noapte în zona Buium, pe o bancã. Are 69 de ani, iar strada îi este casã din 1997, de când fosta sa partenerã de viatã a decedat, rudele acesteia aruncându-l afarã din garsoniera în care locuise pânã atunci. Bãtrânul s-a resemnat si a încercat sã se adapteze la noua viatã, cãutând prin gunoaie resturile concitadinilor sãi, alãturi de ceilalti oropsiti ai sortii din oras, asteptând calm ziua în care va putea primi pensia care i se cuvenea. În tineretea sa a lucrat pe santierele comunistilor, atât în Vaslui, unde a ajutat la construirea Casei de Culturã a Sindicatelor, cât si în alte orase din tarã. Atâtia ani de asteptare pe bãnci, prin scãri de bloc, în ploaie, vânt, caniculã sau ger, l-au epuizat fizic si psihic, Constantin Basa abia putându-se deplasa în momentul de fatã. Bãtrânul a mers la Casa de Pensii din Vaslui sã îsi cearã drepturile, dar o functionarã i-a transmis cã trebuie sã aducã evidentã cã a lucrat de la toate santierele. Neavând pe nimeni care sã îl însoteascã pânã la Bucuresti, acolo unde a muncit ani buni, bãtrânul s-a resemnat si si-a încercat norocul la Primãrie, în speranta cã va putea primi un ajutor social, dar mai ales, o locuintã în care sã îsi poatã odihni oasele dupã o viatã de trudã. Nici de acolo nu a primit vesti îmbucurãtoare, în momentul de fatã primind doar o masã caldã la Cantina Socialã si un mic ajutor financiar, aproximativ 150 de lei lunar. Aceasta este povestea bãtrânului Constantin Basa, care locuieste într-un oras condus de PSD, partid a cãrei doctrinã este solidaritatea. Nu stiu cu cine sunt solidari cei din PSD, dar dupã cum stau lucrurile si dupã cum poate vedea orice cetãtean, tind sã cred cã ei sunt solidari doar cu cei din interiorul partidului, iar multi dintre ei nu sunt chiar atât de sãraci si de modesti.

Personal, recomand tuturor filmul britanicului, în special politicienilor, functionarilor publici, celor din PSD, celor de la Directia pentru Asistentã Socialã din cadrul Primãriei Vaslui, care se înghesuie la premii, dar si tinerilor colegi naivi din presã, care se uitã la turnurile poleite ale clãdirilor si care ignorã fundatia pe care acestea sunt construite.

(Ion Man)

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.