MISTERELE SE VOR ELUCIDA
DREPTATE…. Vestea cã, dupã 69 de ani, Episcopul-Martir al Husilor, Grigorie Leu, va fi deshumat pentru investigatii care sã scoatã la ivealã adevãrul despre moartea sa, a fãcut înconjurul României. Iatã cã ceea ce pãrea a fi deja risipit pentru totdeauna, în vâltoarea vremurilor, dupã aproape sapte decenii, în 2018, va fi scos la lumina zilei. Ceea ce vasluienii au aflat de la pãrintii si bunicii locului, cum cã Episcopul Leu a fost otrãvit de comunisti, va fi dovedit. Moartea Episcopului Grigorie Leu a fost crima ce nu trebuie uitatã, spun multi dintre cei care sunt convinsi cã ierarhul Husilor a pierit de mâna comunistilor, care nu l-au crutat, pentru cutezanta sa, de a refuza deschis desfiintarea Episcopiei Husilor, într-o vreme de grea cumpãnã pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã. Astãzi, 25 septembrie, reprezentanti ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si ai Parchetului Militar vor începe o investigatie amplã, care presupune chiar deshumarea Episcopului-Martir al Husilor, Grigorie Leu.
“Episcopia Husilor a luat initiativa elucidãrii unor aspecte mai controversate privind trecerea la cele vesnice a Episcopului Grigorie Leu (1940-1949), încheind în acest sens un parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc. Acest act se înscrie într-un program mai amplu dedicat Episcopului Grigorie Leu. Astfel, la initiativa Preasfintitului Ignatie, la începutul anului 2019, când se vor împlini 70 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, va fi organizat un Simpozion tematic si lansatã o Monografie detaliatã privind viata pastoralã din timpul pãstoririi Episcopului Grigorie si profilul de mãrturisitor în perioada de început a regimului totalitar comunist”, au comunicat reprezentantii Episcopiei Husilor. “Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împreunã cu Parchetul Militar organizeazã începând cu ziua de marti, 25 septembrie 2018, o actiune de investigatii arheologice în municipiul Husi, judetul Vaslui. Obiectivul actiunii îl reprezintã deshumarea rãmãsitelor pãmântesti ale fostului episcop de Husi, Grigorie Leu, mort în conditii suspecte la 1 martie 1949. În urma unor solicitãri venite din partea urmasilor fostului episcop precum si din partea Episcopiei Hușilor, IICCMER a initiat un demers legal care urmãreste reconstituirea împrejurãrilor care au condus la decesul ierarhului si stabilirea cauzelor reale ale mortii sale”, a fost comunicatul transmis de IICCMER.
A devenit cãlugãr, dupã ce preoteasa sa, mama celor doi fii ai sãi, a murit
Grigorie Leu s-a nãscut la 2 mai 1881 în satul Tutcani, comuna Mãlusteni, judetul Vaslui, fiind botezat dupã nastere cu numele de Gheorghe. Pãrintii sãi au fost preotul ortodox Constantin Leu si preoteasa Sultana Leu, nãscutã Filiutã, Gheorghe fiind al doilea copil în ordinea venirii pe lume din cei opt pe care i-a avut familia preotului. Tânãrul Gheorghe Leu a început primele clase primare în satul natal, apoi le-a continuat si terminat la Bârlad, în 1894. La stãruinta sa, a candidat la Seminarul Sf. Gheorghe din Roman unde a intrat ca bursier pe un loc fruntas. Dupã trei ani de cursuri, în 1897, se transferã la Seminarul Veniamin Costache din Iasi unde a fãcut anul patru din cursul inferior si primii trei ani ai cursului superior, pe care l-a finalizat în 1901 la Seminarul Central din Bucuresti. Din cauza greutãtilor materiale ale familiei nu a putut sã urmeze imediat studiile superioare în teologie, fiind nevoit sã-si asigure singur existenta. Ca urmare, în februarie 1902 a fost angajat cantãret la biserica Sfântul Gheorghe din Galati, îndeplinind si anumite servicii de secretariat la protopopiatul din localitate. În toamna aceluiasi an pleacã din Galati în cãtunul Sipeni, localitate aflatã în apropierea satului natal, unde functioneazã ca învãtãtor. În 1903, dupã multe stãruinte si asteptãri, primeste o bursã de studii la Facultatea de Teologie din Kiev unde nu a stat decât o lunã, fiind nevoit sã se întoarcã în tarã din cauza pierderii corespondentei oficiale dintre Mitropolia Moldovei si autoritãtile bisericesti din Rusia. Desi problema s-a rezolvat ulterior, datoritã opozitiei familiei, care avea o atitudine antiruseascã, nu s-a mai reîntors la Kiev, fiind nevoit sã-si continue activitatea de cântãret bisericesc la Galati. În 1904 hotãrãste sã devinã preot, cãsãtorindu-se cu Lucretia, fiica preotului Dimitrie Ganea, paroh în satul Oancea. În urma demisiei pe caz de boalã a socrului sãu, în aprilie 1904, Gheorghe Leu a fost hirotonit si numit preot în satul Oancea, activând si ca învãtãtor la scoala din localitate. Rãmâne însã vãduv de sotie dupã doar sase ani de viatã familialã. Din aceastã cãsãtorie au rezultat doi bãieti dintre care unul a murit de copil. În 1906 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti pe care o terminã în anul 1910. Dupã absolvire rãmâne în Bucuresti, fiind angajat ca preot spiritual si profesor la Seminarul Central unde a lucrat pânã în anul 1916. Odatã cu începerea Primului Rãzboi Mondial, în august 1916 a fost mobilizat ca preot militar, slujind mai întâi la formatiuni sanitare apoi direct pe front, la unitãti combatante. Pentru devotamentul si calitãtile dovedite a fost avansat la gradul de cãpitan si decorat cu Coroana României, fiind demobilizat în iunie 1918. (…)
Le-a cerut celor din jur, când va muri, sã îl îmbrace modest!
TESTAMENT…”Grigorie Leu a fost un anticomunist convins, luând atitudine împotriva acestui sistem social-politic bazat pe ateism. Cu precãdere, încã din vremea când era arhiereu vicar, la Iasi, opozitia sa fatã de aceastã orânduire socialã o argumenta cu exemple nefaste din tãrile unde ea a fost acceptatã, dar si cu sustineri si argumentãri de ordin teologic si national. Dupã 1944, pe fondul schimbãrilor social-politice intervenite în tarã, a devenit mai rezervat în exprimãrile publice, evitând atitudinile care puteau sã dea impresia de angajare politicã în noile conjuncturi. Dupã mai bine de trei secole de existentã neîntreruptã, în 23 februarie 1949, a fost desfiintatã Episcopia Husilor. Grigorie Leu urma sã fie pensionat din oficiu, primind îngãduinta de a rãmâne în mãnãstire. La 25 februarie 1949 a fost invitat la Guvern pentru consultãri în problemele incriminate de demersurile sale repetate. În discutia purtatã cu presedintele Consiliului de Ministri, Petru Groza, episcopul Grigorie a abordat punctual toate hotãrârile statutare ale noului decret de functionare a Bisericii Ortodoxe, evidentiind daunele ce se aduc intereselor majore ale Bisericii si ale românilor în general. Alte probleme abordate au privit desfiintarea fortatã a Episcopiei Husilor, dar si chestiunea plecãrii ilegale din tarã, în august 1948, a fiului sãu, preotul Victor Vasile Leu, care, prin emisiuni difuzate la posturi de radio strãine, ataca sistematic regimul proletar. Episcopul Grigorie Leu a fost apoi invitat de cãtre primul-ministru la o masã protocolarã unde nu a servit decât o cafea. Imediat dupã pãrãsirea locului a început sã se simtã rãu, dându-si seama cã a fost otrãvit. Din mãrturiile celor apropiati care au stat în preajma sa, rezultã cã episcopul avea o stare bunã de sãnãtate, fiind în integritatea si deplinãtatea puterilor fizice si mintale, având un regim de viatã foarte cumpãtat. Ierarhul s-a întors cu trenul spre Husi, coborând în gara Crasna din judetul Vaslui unde trebuia sã schimbe garnitura. Pânã la sosirea trenului spre Husi a fost gãzduit de o cunostintã, Ioan Gh. Humã, care atunci era impegat de statie. Acesta a fost rugat de episcop sã telegrafieze la Medgidia pentru a fi anuntatã cumnata sa, Valentina Leu, medic de profesie, ca sã vinã de urgentã la Husi. Vãdit slãbit, ierarhul si-a continuat drumul cu trenul spre casã, iar a doua zi la resedinta episcopalã a sosit si doctorita Valentina Leu, care l-a supravegheat si îngrijit pânã în ultima clipã a vietii sale. Asistenta medicalã a mai fost asiguratã si de doctorului Gãitulescu, directorul spitalului din Husi. Înaltul prelat, fiind constient cã va muri în scurt timp, a spus tuturor persoanelor apropiate cu care a venit în contact în acele zile cã a fost otrãvit prin cafeaua pe care o bãuse la masã cu primul-ministru. Cu luciditate, în pofida suferintelor provocate de substanta otrãvitoare, având manifestãri de greatã, dureri abdominale si inghinale, slãbiciune si sete cumplitã, si-a adus la zi testamentul spiritual si pe cel material, iar fiului sãu i-a lãsat însemnele ierarhice si odãjdiile. A cerut sã fie îmbrãcat modest, cu vesminte vechi, si îngropat simplu în latura exterioarã a bisericii episcopale”.
