spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Fâstâci, o mãnãstire de o frumusete dumnezeiascã

- Advertisement -

BIJUTERIE…Mãnãstirea Fâstâci se aflã situatã în satul cu acelasi nume din comuna Cozmesti, la 25 km de Vaslui si la 10 km de gara CFR Bârzesti. Actuala bisericã, având hramul “Sf. Nicolae”, este ziditã din temelie de cãtre Domnitorul Moldovei, Mihai Racovitã -Cehan, în anul 1721, datã confirmatã de pisania în limba slavonã, în piatrã, aflatã deasupra usii de la intrare. “Eu Mihai Racovitã – Voievod prin mila lui Dumnezeu gospodar (domn) al Tãrii Moldovei, în a treia domnie (1721) …” . Documentele Racovitestilor aratã cã mosia satului Fâstâci si biserica au o vechime cu mult mai mare. Cel mai vechi document, care atestã existenta mosiei Fâstâci, este din mai 1700. Din cercetarea documentelor se constatã cã mãnãstirea lui Mihai Racovitã a fost construitã pe locul unei mãnãstiri mai vechi, din lemn, atestatã în anul 1661. Biserica a fost ziditã pe locul vechii ctitorii a cunoscutei familii boieresti Palade. Cãlãtorii timpului remarcau de departe mãreata bisericã cu douã turle mari, cu o clopotnitã trainicã, totul închis de un brâu de zid secular, de 6 m înãltime. Casele mãnãstirii si zidul înconjurãtor au fost construite de Arhimandritul Iosaf Gândul, fost egumen al Mãnãstirilor Fâstâci, în anul 1834. Mãnãstirea a fost apoi închinatã mãnãstirilor Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai si Frumoasa din Iasi. Încã de la început, Sfânta Mãnãstire a fost înzestratã cu numeroase mosii: Fâstâci, Cursesti, Bãlteni (tinutul Vasluiului), Berezeni, Ghermãnesti, Novaci (tinutul Fãlciului), Cionohalul (Botosani), precum si Basarabia. Ctitorii sunt mentionati în pomelnicul mãnãstirii: Mihai Racovitã, Voievod, Ana Monahia, Sultana, doamna lui Constantin Voievod, Stefan Voievod, Mihai Voievod, Ruxandra – doamna, Ecaterina – doamna, Ionitã Voievod, si rãposatii din familia Palade: Dumitrascu, Elena, Manoil, Anastacia, Ioan, Ioana. În toamna anului 1863, prin aplicarea Legii lui Cuza, de secularizare a averilor mãnãstiresti, cãlugãrii greci au fost fortati sã plece din mãnãstire. Astfel, cu mare greutate a plecat egumenul Neofit si cu aceastã ocazie s-a desfiintat si scoala cãlugãrului Diomid, la care învãtau multi elevi. De la aceastã datã se numesc egumeni pãmânteni, primul fiind Arhimandritul Veniamin Adrian.

Biserica are un plan treflat cu pridvor deschis, nartexul, pronaos sepulcral (la fel ca la Probota lui Petru Rares sau Golia din Iasi) si altarul. Are 19.28 m lungime si 6 m lãtime, înãltime de 9 m si 15.50 m în dreptul turlelor. Grosimea zidului este de 90 cm. Absidele laterale oferã o elegantã specificã, formã de treflã, în interior sunt semicirculare, iar în exterior sunt poligonale. Pavimentul este din lespezi de marmurã albã, în naos fiind asezate în diagonalã. În exterior, biserica este decoratã cu arcade oarbe trilobate sustinute cu bazã pãtratã pe brâu. O bandã semicircularã decoratã cu zimti din cãrãmidã împodobeste fiecare arcadã. În partea superioarã, rozete ce corespund numãrului arcadelor sunt încadrate de câte un pãtrat de cãrãmidã. Decoratia exterioarã se aseamãnã cu cele de la bisericile din Tara Româneascã. În interior, se pãstreazã câteva icoane împãrãtesti, tronul arhieresc, jiltul împãrãtesc, usile împãrãtesti, caracteristice sculpturii bisericesti din secolul XVIII. Jiltul are aplicat pe peretele spetezei stema Moldovei, încadratã de însemnele heraldice ale familiei Racovitã. Tronul arhieresc se aseamãnã cu tronul lui Vasile Lupu de la Biserica Golia din Iasi. Întreaga picturã muralã este refãcutã în tehnica frescã, în secolul XX.

Pe peretele de vest al narthexului, în dreptul usii se aflã portretul ctitorului Mihai Racovitã, cu biserica în mâna stângã, iar în stânga usii, portretul probabil a Doamnei Ana, sotia ctitorului. Chipul lui Mihai Racovitã este în toatã plenitudinea fortei sale ca domnitor patriot. Clopotnita se înaltã separat, la poarta mãnãstirii, construitã în secolul al XIX-lea în stil neoclasic, dupã o veche arhitecturã moldoveneascã, asemãnãtoare cu cea de la Biserica Barnovschi, din Iasi, Sf.Ioan din Piatra Neamt, Golia, Galata si Cetãtuia. Clopotnita, ziditã în timpul egumenului Ioasaf Gândul (1808), are trei rânduri de încãperi suprapuse, ultima adãpostind clopotele. Un clopot are o inscriptie slavonã: “Acest chimval s-a fãcut cu cheltuiala Sfintiei sale, pãrintelui Sãnãit Criticul, la 1769, aprilie.” Tot în aceastã perioadã s-au ridicat casele egumenesti din fata bisericii, precum si chiliile pentru cãlugãri, tãinuite pe lângã zidul mãnãstirii spre asfintit si miazã-noapte. În 1850, arhierul Chiril Strichide a acoperit biserica cu tablã, a fãcut din nou catapeteasma, a pardosit biserica cu marmurã si a înzestrat-o cu odoare, vesminte si cãrti.

Momentele grele ale mãnãstirii

În urma incendiilor din 1869 si 1874, biserica a fost grav afectatã. În 1881 o furtunã a distrus acoperisul, refãcut ulterior cu bani de la stat. În 1898 s-a reacoperit biserica prin contributia poporãnilor, sub strãruinta preotului Pavel Manoilescu, care a slujit biserica 50 de ani. Dependintele ruinate de cutremure au fost reparate de stat dupa 1940 si folosite ca orfelinat. Biserica a fost puternic afectatã de miscãrile seismice care s-au produs de-a lungul anilor: 1802,1896,1940,1977,1986,1990. Având în vedere grosimea zidurilor, de aproape 1 m, biserica si clãdirea din fatã s-au pãstrat bine pânã astãzi. Chiar dacã nu au fost stricate de cutremure, biserica si dependintele au fost afectate de regimul comunist, care a adus sã functioneze aici diferite institutii, ce nu au tinut seama de valoarea insetimabilã a asezãmântului monahal.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.