FLORIILE – SÃRBÃTOAREA DINAINTEA PASTELUI Evenimentele care preced Intrarea Triumfalã a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazãr si ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregãtitor si consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim, semnificã acceptarea suferintelor si mortii de cãtre Mântuitor, dar si descoperirea Chipului Sãu Împãrãtesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stãpânitor al vietii si al mortii si Biruitor vesnic al rãului. Împãratul Hristos îsi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplinã ascultare, pentru a împlini voia atotputernicã a Tatãlui si a muri pe cruce, pret de rãscumpãrare pentru întreg neamul omenesc. Salcia este nelipsitã la sãrbãtoarea Floriilor din satul traditional. Salcia este sfintitã la bisericã, apoi este utilizatã în gospodãrie. Legenda salciei care a devenit simbolul Floriilor în Bisericã, este extrem de frumoasã, salcia fiind singura din Univers care i-a oferit ajutor Maicii Domnului pentru a ajunge la Crucea unde fiul ei urma sã fie rãstignit.
Împãrãtia lui Hristos este diferitã de împãrãtia lumeascã
Mântuitorul a arãtat cã Împãrãtia cerurilor, pe care a venit sã o proclame, este o realitate duhovniceascã care nu se manifestã prin criterii materiale exterioare. Împãrãtia cerurilor este împãrtãsirea unor daruri infinit mai bogate decât cele lumesti, si ele se traduc prin daruri de viatã vesnicã, de viatã absolutã si nepieritoare. Mântuitorul si-a pregãtit ucenicii pentru darurile ceresti atunci când le-a vorbit de viata cea adevãratã, pâinea cereascã, apa cea vie, care izvorãsc din Persoana Sa. Observãm cã aceste daruri sunt caracterizate de epitete ca adevãrat, viu, ceresc, tocmai pentru a le distinge de darurile trecãtoare si iluzorii care nu oferã omului viata vesnicã, dar pe care acesta le urmãreste obsesiv. Smerenia Mântuitorului si tristetea chipului sãu, arãtate în Duminica Floriilor, constituie mesajul cã oamenii care au ca ideal scopuri lumesti si îsi fac din creatie suportul existentei lor vor refuza Împãrãtia cerurilor. Pentru oamenii “lumesti”, lipsiti de Duhul lui Dumnezeu, Hristos nu este de dorit. Acestia îsi vor gãsi întotdeauna idealuri în ceea ce lumea le oferã sau mintea omului poate crea. Duminica Floriilor vine sã proclame o separatie între ceea ce se vede, ceea ce este aparent, trecãtor si ceea ce nu se vede si este aproape inaccesibil pentru firea usurelnicã a omului.
Sâmbãta lui Lazãr, precede sãrbãtoarea Floriilor
Sãrbãtoarea de Florii (anul acesta pe 9 aprilie) anuntã intrarea în Sãptãmâna Mare, premergãtoare Pastelui. Duminica Floriilor este strâns legatã, în traditia popularã, de Sâmbãta lui Lazãr, zi de pomenire a mortilor, în care fetitele colindau pe la case cu Lãzãrelul sau Lãzãrita. În traditia popularã, în Sâmbãta lui Lazãr avea loc comemorarea lui Lazãr cel sãrac. “Totul începe din Sâmbãta Floriilor cu acel colind al fetitelor numit «Lãzãrelul». Grupuri de fete merg îmbrãcate în costumatie vegetalã confectionatã din frunze de salcie si colindã din casã în casã. «Lãzãrelul» este amintit de fetele care merg pe la casele oamenilor si colindã, iar la sfârsit, sunt rãsplãtite cu ouã”, a mentionat Victor Munteanu, sef de sectie la Muzeul Etnografic al Moldovei. Colindul nu este foarte des întâlnit în Moldova, însã umblatul cu „Lãzãrelul” este un obicei rãspândit în Muntenia si în partea sudicã a tãrii. Unul din colindele cântate de fetele care umblau cu Lãzãrelul era „Vin Floriile cu soare si soarele cu Florii. Ce pãcat de cel ce moare, fericiti sunt cei ce-s vii!”. Acest obicei, întâlnit în tara noastrã în Muntenia si Dobrogea, este întâlnit într-o zonã mai vastã a sud-estului Europei.
Salcia sfintitã apãrã gospodãria
Salcia este nelipsitã la sãrbãtoarea Floriilor din satul traditional. Salcia este sfintitã la bisericã, apoi este utilizatã în gospodãrie. “Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca. De asemenea, mîtisorii care sunt la salcie în aceastã perioadã erau foarte pretuiti”, a precizat Victor Munteanu, sef de sectie la Muzeul Etnografic al Moldovei. Asa cum aratã muzeograful, „salcia este folositã în special în douã mari obiceiuri de primãvarã, de Blagovestenie sau Buna Vestire si de Florii. Este o plantã care se aflã în splendoarea ei tocmai în aceastã perioadã si care substituie palmierii care nu se gãsesc în spatiul nostru geografic”, a arãtat Victor Munteanu care a adãugat cã astfel de substituiri se regãsesc si în alte zone geografice. De asemenea, “un obicei care ce s-a pãstrat si este des întâlnit este împodobirea gospodãriei cu crengute de salcie care se agatã la poartã sau în alte locuri, iar dupã ce trec sãrbãtorile pascale ele se pun la icoanã, unde se pãstreazã pe tot parcursul anului”, a arãtat Victor Munteanu. Dupã ce ramurile de salcie erau sfintite la bisericã, mîtisorii erau împãrtiti la oameni. Salcia era nelipsitã din pomana care se face la Mosii de Florii: „Erau duse la bisericã si ramuri de salcie dar si de rãchitã care erau duse apoi în cimitir”, dupã cum a mentionat muzeograful, care a adãugat cã „în Moldova, din crengutele de Salcie sfântitã se fãceau coronite care se agãtau dupã Paste în pomii fructiferi, pentru belsug”. Un obicei întâlnit de Florii este ca persoanele sau copiii care nu au participat la slujba de la bisericã sã fie lovite, acasã, cu ramurile de salcie, de cãtre cei care au fost la slujbã în timp ce se spune „Nu te pãlesc eu, ci te pãlesc mîtisorii ca sã nu uiti cã de azi într-o sãptãmânã e Pastele”.
Ajutor pentru Maica Domnului
Sunt mai multe legende privind salcia si utilizarea acesteia în procesiunea de Florii. Una dintre legende povesteste cum Maica Domnului, grãbindu-se spre locul unde era Fiul ei rãstignit, a ajuns la malul unei ape curgãtoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur sã o ajute sã treacã apa, însã nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu exceptia salciei care si-a aplecat o creangã si a ajutat-o sã treacã pe malul celãlalt. În semn de multumire, Maica Domnului a hotãrât ca ramurile de salcie sã fie duse la bisericã, în ziua de Florii. Ramurile de salcie erau utilizate si de apicultorii care înconjurau cu ele stupii, în timp ce tãranii îngropau mîtisorii în brazdã, pentru a asigura o recoltã bogatã. Mîtisorii erau folositi si pentru a împodobi icoanele, usile, ferestrele, intrãrile în grajduri sau în orice altã anexã gospodãreascã. De asemenea, se puneau la fântâni, pentru a asigura prospetimea apei.
Plãcinte sau pâine, pomana din Sâmbãta Floriilor
Tot sâmbãtã se fac multe copturi, Sâmbãta lui Lazãr fiind o zi de comemorare a mortilor, de pomenire, în care se merge la cimitir. “Se fac copturi, fie plãcinte, fie azimã, pe care femeile le dau de pomanã în Sâmbãta Floriilor. În unele zone se face câte o pâine specialã pentru fiecare membru al familiei”, a spus Victor Munteanu, care a adãugat cã înainte, familiile erau formate din mai multi membri, sapte, opt persoane, astfel cã era o treabã migãloasã pentru stãpâna casei sã pregãteascã pentru fiecare câte o astfel de pâine: “Acestea se fãceau diferit pentru fiecare membru al familiei, în functie de statutul pe care îl avea. Într-un fel arãta pâinea pentru tatã, capul familiei, într-un fel pentru mamã, sau pentru mezinul familiei. De asemenea, într-un fel arãta pâinea pentru flãcãi si într-un fel arãta pentru fiice”.
La Mosii de Florii, femeile fac si plãcinte pe care le împart mai ales sãracilor, fiind pomenit astfel si Lazãr. De asemenea, plãcintele mai erau date mamelor cu copii mici. În unele zone, se face, în Sâmbãta Floriilor, si parastasul lui Lazãr, aici fiind inclus si colindul fetelor care primesc ouã si pe care apoi le vor folosi la înrosit pentru Paste. În unele zone, colindul fetelor era numit mersul cu „Vaiul”.
(Articol scris în colaborare cu Ziarul Lumina)
