|

“Gerul Bobotezei” i-a speriat pe vasluieni (foto)

SÃRBÃTOARE… Expresia “gerul Bobotezei” s-a potrivit cum nu s-a putut mai bine anul acesta. Viscolul de afarã si temperaturile mici i-au determinat pe vasluieni sã se gândeascã de douã ori înainte de a participa la slujba religioasã oficiatã în lãcasurile de cult din judet. Multi dintre ei au mers doar ca sã ia Agheasma Mare, apa sfintitã despre care se spune cã are proprietãti miraculoase. La Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, s-a pãstrat traditia împãrtirii sticlelor îmbuteliate cu agheasmã, pregãtite de dinainte, lucru care a prevenit eventualele incidente.

S-au sfintit apele, s-au alungat duhurile rele si s-au deschis cerurile, ieri, 6 ianuarie, în ziua în care Biserica ortodoxã sãrbãtoreste botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului sau Boboteaza. Aceastã sãrbãtoare încheie ciclul celor 12 zile ale sãrbãtorilor de iarnã care încep în Ajunul Crãciunului. În limba greacã, cuvântul “boboteazã” este numit “teofanie” sau “epifanie”, care se traduce prin “Arãtarea Domnului”, adicã a Sfintei Treimi.

“Apa, un element universal care a stat la baza genezei Universului”

“Boboteaza a fost la origine consideratã si data nasterii lui Hristos în primele secole ale crestinismului. Dupã Sinodul de la Niceea, s-a stabilit data de 25 decembrie, probabil, sub influenta cultului lui Mitra, iar Boboteaza s-a despãrtit de Nasterea Domnului si a comemorat botezul acestuia. Prin botez, toti crestinii, indiferent de confesiune, înteleg momentul în care omul intrã în comunitatea religioasã si se leapãdã de pãcatul originar, sãvârsit de Adam si Eva. El intrã, astfel, într-un nou stadiu al existentei, purificat si demn sã aparã în fata lui Dumnezeu. În legãturã cu botezul, în geneza si evolutia sa se ivesc câteva probleme si unele dezbateri privind momentul când este efectuat si semnificatiile sale. Elementul de bazã, indispensabil botezului, este, desigur, apa. Punerea sa în prim-planul evolutiei spirituale, desi este un element material, are profunde rãdãcini în constiinta umanã. A fost consideratã un element purificator în majoritatea credintelor pre-crestine, iar primul filosof acceptat ca atare, Thales din Milet, considera apa drept un element universal care a stat la baza genezei Universului. La fel au crezut si majoritatea filosofilor greci, inclusiv Aristotel. Si în timpurile moderne, apa se bucurã de aceeasi veneratie. Dupã opinia unor psihologi, la bazã ar fi conservarea în inconstientul uman a rolului ocrotitor al lichidului amniotic în care se aflã fãtul uman”, povesteste profesorul vasluian Dan Ravaru.

Ioan Botezãtorul propaga dreptatea

“Un alt aspect important legat botez este personalitatea lui Ioan Botezãtorul. Acest personaj de foarte mare importantã în Evanghelii si în alte scrieri fundamentale ale crestinismului rãmâne undeva enigmatic. El este cel care îl boteazã pe Iisus, subliniazã mãretia si divinitatea acestuia. Deocamdatã acest fapt stârneste nedumeriri, cum este posibil ca el sã întãreascã harul lui Hristos, el în aparentã fiind un om obisnuit. Dupã majoritatea pãrerilor, Ioan Botezãtorul ar fi fãcut parte din rândul esenienilor, o sectã iudaicã foarte apropiatã prin învãtãturile sale morale de începuturile crestinismului. În documentele rãmase de la esenieni se vorbeste despre un Învãtãtor al Dreptãtii care urma sã fie rãstignit. Ioan Botezãtorul propaga dreptatea, îi mustra pe acei vamesi (functionari ai Fiscului, care se lãsau mituiti) sau pe militarii care comiteau abuzuri. Interesant este si faptul cã el era adeptul unui fel de comunism primitiv. Spre exemplu, spunea cã oricine are douã cãmãsi sã dea una altuia si orice avere ar avea în plus fatã de nevoile personale sã o dãruiascã celor nevoiasi. El mai este cunoscut si pentru opozitia fatã de Irod, ucigasul de prunci de mai târziu, care va fi ucis în împrejurãri ce au stat la baza unor numeroase opere artistice. Fiindcã sotia lui Irod îi dorea moartea, a pus-o pe fiica sa, Salomeea, sã-i danseze goalã în fata regelui si, astfel, a obtinut capul lui Ioan Botezãtorul, adus pe o tavã; momentul este redat magistral în pictura lui Rembrandt”, mai povesteste etnologul vasluian.

SÃRBÃTOARE… Expresia “gerul Bobotezei” s-a potrivit cum nu s-a putut mai bine anul acesta. Viscolul de afarã si temperaturile mici i-au determinat pe vasluieni sã se gândeascã de douã ori înainte de a participa la slujba religioasã oficiatã în lãcasurile de cult din judet. Multi dintre ei au mers doar ca sã ia Agheasma Mare, apa sfintitã despre care se spune cã are proprietãti miraculoase. La Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, s-a pãstrat traditia împãrtirii sticlelor îmbuteliate cu agheasmã, pregãtite de dinainte, lucru care a prevenit eventualele incidente.

S-au sfintit apele, s-au alungat duhurile rele si s-au deschis cerurile, ieri, 6 ianuarie, în ziua în care Biserica ortodoxã sãrbãtoreste botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului sau Boboteaza. Aceastã sãrbãtoare încheie ciclul celor 12 zile ale sãrbãtorilor de iarnã care încep în Ajunul Crãciunului. În limba greacã, cuvântul “boboteazã” este numit “teofanie” sau “epifanie”, care se traduce prin “Arãtarea Domnului”, adicã a Sfintei Treimi.

“Apa, un element universal care a stat la baza genezei Universului”

“Boboteaza a fost la origine consideratã si data nasterii lui Hristos în primele secole ale crestinismului. Dupã Sinodul de la Niceea, s-a stabilit data de 25 decembrie, probabil, sub influenta cultului lui Mitra, iar Boboteaza s-a despãrtit de Nasterea Domnului si a comemorat botezul acestuia. Prin botez, toti crestinii, indiferent de confesiune, înteleg momentul în care omul intrã în comunitatea religioasã si se leapãdã de pãcatul originar, sãvârsit de Adam si Eva. El intrã, astfel, într-un nou stadiu al existentei, purificat si demn sã aparã în fata lui Dumnezeu. În legãturã cu botezul, în geneza si evolutia sa se ivesc câteva probleme si unele dezbateri privind momentul când este efectuat si semnificatiile sale. Elementul de bazã, indispensabil botezului, este, desigur, apa. Punerea sa în prim-planul evolutiei spirituale, desi este un element material, are profunde rãdãcini în constiinta umanã. A fost consideratã un element purificator în majoritatea credintelor pre-crestine, iar primul filosof acceptat ca atare, Thales din Milet, considera apa drept un element universal care a stat la baza genezei Universului. La fel au crezut si majoritatea filosofilor greci, inclusiv Aristotel. Si în timpurile moderne, apa se bucurã de aceeasi veneratie. Dupã opinia unor psihologi, la bazã ar fi conservarea în inconstientul uman a rolului ocrotitor al lichidului amniotic în care se aflã fãtul uman”, povesteste profesorul vasluian Dan Ravaru.

Ioan Botezãtorul propaga dreptatea

“Un alt aspect important legat botez este personalitatea lui Ioan Botezãtorul. Acest personaj de foarte mare importantã în Evanghelii si în alte scrieri fundamentale ale crestinismului rãmâne undeva enigmatic. El este cel care îl boteazã pe Iisus, subliniazã mãretia si divinitatea acestuia. Deocamdatã acest fapt stârneste nedumeriri, cum este posibil ca el sã întãreascã harul lui Hristos, el în aparentã fiind un om obisnuit. Dupã majoritatea pãrerilor, Ioan Botezãtorul ar fi fãcut parte din rândul esenienilor, o sectã iudaicã foarte apropiatã prin învãtãturile sale morale de începuturile crestinismului. În documentele rãmase de la esenieni se vorbeste despre un Învãtãtor al Dreptãtii care urma sã fie rãstignit. Ioan Botezãtorul propaga dreptatea, îi mustra pe acei vamesi (functionari ai Fiscului, care se lãsau mituiti) sau pe militarii care comiteau abuzuri. Interesant este si faptul cã el era adeptul unui fel de comunism primitiv. Spre exemplu, spunea cã oricine are douã cãmãsi sã dea una altuia si orice avere ar avea în plus fatã de nevoile personale sã o dãruiascã celor nevoiasi. El mai este cunoscut si pentru opozitia fatã de Irod, ucigasul de prunci de mai târziu, care va fi ucis în împrejurãri ce au stat la baza unor numeroase opere artistice. Fiindcã sotia lui Irod îi dorea moartea, a pus-o pe fiica sa, Salomeea, sã-i danseze goalã în fata regelui si, astfel, a obtinut capul lui Ioan Botezãtorul, adus pe o tavã; momentul este redat magistral în pictura lui Rembrandt”, mai povesteste etnologul vasluian.