SÃRBÃTOARE…. Numerosi vasluieni din toate zonele orasului au luat parte, ieri, 15 august, la hramul Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui. A fost o zi cu o mare însemnãtate religioasã, o zi în care credinciosii s-au închinat si s-au rugat pentru sãnãtate si un trai mai bun, pomenindu-si, totodatã, mortii si împãrtind pentru acestia colaci, cozonaci si alte preparate. O zi în care cei care poartã numele de Sfânta Marie nu-si serbeazã ziua, ci o petrec în liniste sufleteascã, pentru cã asa cum a subliniat preotul în slujba de ieri, “ori de câte ori vorbim de Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului trebuie sã vestim moartea ei. Fecioara Maria si-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. A murit cu moartea noastrã, pentru cã a împãrtãsit nasterea noastrã”.
Cum era de asteptat, de la eveniment nu au lipsit nici cersetorii, atrasi probabil de mirosul bucatelor gãtite de enoriasi. Au asteptat cuminti pânã la finalul slujbei, moment în care au început sã circule printre credinciosii încãrcati cu merinde, primind pomana si multumind pentru aceasta. Bogdaproste!
Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric
Biserica Adormirea Maicii Domnului, cunoscutã sub denumirea de “Precista” sau, în trecut, “Uspenia”, ocupã un loc deosebit în peisajul vasluian, fiind unul dintre monumetele istorice ale orasului. Lãcasul de cult a fost ctitorit de marele boier filantrop Neculai Hagi Chiriac, lucrãrile începând în anul 1859. Acesta nu mai ajunge sã vadã lucrarea terminatã deoarece moare în acelasi an, lucrãrile fiind continuate un an mai târziu de nepotul sãu, Dimitrie Castroian. De altfel, în partea stângã, mai jos de istoricul lãcasului, se aflã piatra funerarã a ctitorului bisericii. De-a lungul vremei, aceastã bisericã a devenit un punct de referintã pentru oras. Astfel, Primãria orasului Vaslui a comemorat la hramul Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din 15 august 1940 si pe cei 50 de eroi cãzuti în rãzboiul pentru Întregirea Neamului (1916-1918) pentru a da încredere locuitorilor în situatia grea prin care trecea tara. Cu acest prilej se protesta si fatã de rãpirile teritoriale din trupul Tãrii, a Basarabiei si a Bucovinei, din vara tragicã a acelui an. Ulterior, lãcasul a suferit mai multe reparatii capitale, inclusiv în ceea ce priveste stilul arhitectural, urmare a deselor seisme si a timpului scurs. Ultima reabilitare a fost fãcutã în urmã cu câtiva ani si a cuprins lucrãri la biserica parohialã, la turnul clopotnitã si construirea unui ansamblu ecleziastic.
