ARTÃ…Organizatorii festivalului Open Camp au fost inspirati si, la editia din acest an, au invitat-o pe cântãreata de jazz, Maria Rãducanu. Au invitat-o, practic, la ea acasã, cãci Maria s-a nãscut în acest judet, mai exact la Husi. Nonconformistã si fermecãtoare, Maria reprezintã un nume greu în lumea jazz-ului, iar acest lucru este spus de oameni care au competenta unor astfel de evaluãri. Ea va putea fi vãzutã duminicã, la Vaslui, într-un recital în cadrul festivalului Open Camp. Husenii sunt interesati sã meargã sã o vadã pe Maria pe scenã, mai ales cã, nu se stie de ce, ea nu a fost niciodatã invitatã la Zilele Husilor, de pildã, sã cânte pentru cei de la ea de acasã.
Unicã prin felul interpretãrilor sale, de cele mai multe ori, Maria pare cã se joacã cu vocea sa înaltã, melodiile Mariei Tãnase, de exemplu, pe care le reformuleazã într-un tipar muzical personal, îi dau ascultãtorului sentimentul inedit, cã poate suspina si poate zâmbi, în acelasi timp, pe notele aceleiasi piese. Maria Rãducanu va putea fi vãzutã pe scena festivalului Open Camp de la Vaslui, duminicã seara, când husenii ar fi dornici s-o vadã pe Maria Rãducanu în recital, mai ales cã, la Zilele Husilor, de pildã, localnicilor nu le-a trecut prin minte niciodatã s-o invite pe Maria Rãducanu.
“E mare lucru sã nu te consideri de la început artist, sã treci prin diverse etape, cãutãri, experiente”
Maria Rãducanu s-a nãscut la Husi, în 1967, într-o locuintã situatã în centrul orasului. “M-am nãscut în urmã cu multi ani, la Husi, în judetul Vaslui. Am cântat de foarte micã, la patru ani mergeam cu educatoarele de la gradinitã în mici <<turnee>> prin celelalte grãdinite din oras. De la opt ani am început sã fac vioarã, cu tatãl meu, profesor de muzicã. Îmi pare rãu cã am abandonat asta. Pe de altã parte, nimic nu sunã mai minunat ca o voce umanã. Mama mea cânta foarte frumos, si-mi amintesc cu ochii umezi de lacrimi <<concertele>> de acasã, iarna, lângã sobã, la lumina lumânãrii, eu cu chitara si vocea, tata cu vioara si mama cu vocea, cântând romante…Am studiat apoi filologia la Iasi si Bucuresti. Eram printre studentii foarte talentati si rebeli, nu-mi plãcea sã merg decât la cursurile anumitor profesori, la anumite specialitãti. Ca activitate (aparent) secundarã scolii, de la 12 pânã la 24 de ani am participat la tot felul de concursuri si festivaluri de muzicã tânãrã si jazz (îmi cântam propriile compozitii acompaniindu-mã singurã la chitarã). M-am oprit din cântat când a devenit prioritarã cîstigarea vietii tinerei mele familii (fiica mea Ana mi-a fãcut onoarea de a veni pe lume în 1992). Mari, imposibil de mari erau si astãzi sunt si mai si chiriile din Bucuresti. Consider providentialã hotãrârea mea, la începutul anului 2000, de a face din cântat o meserie. Ceea ce, pe undeva, însemna cã recunosteam în sfârsit muzica drept vocatie si decideam sã o tratez ca atare. E mare lucru sã nu te consideri de la început artist, sã treci prin diverse etape, cãutãri, experiente. Nimic nu mã întristeazã mai mult la un om decât certitudinile <<pe tavã>>. Cu atât mai tristi îmi par tinerii <<artisti>> de azi, pe modelul american, foarte siguri pe ei, cu convingeri bãtrânesti si plicticos de fixe”, declara Maria Rãducanu, într-unul din cele mai bune interviuri date presei.
