REGRETE…S-au împlinit 10 ani de când trenuletul Crasna – Husi a plecat pentru totdeauna din orasul în care vreme de 130 de ani strãbãtuse dealurile Dobrinei, ducând si aducând mii si mii de cãlãtori. Nu mai are nimeni vreo urmã de sperantã cã vreodatã trenul va reveni acasã. Au rãmas însã amintirile fostilor ceferisti, întrebãrile lor, dar si câteva poze si filmulete care stârnesc nostalgii. “As vrea sã stiu cum se numeste cel care îsi asumã distrugerea acestui tren al husenilor. Aici am lucrat 11 ani, apoi am fost în mai multe locuri din regiunea Moldovei. Dar mã întreb: oare chiar asa de pãgubos era, chiar asa de mult încurca pe unii acest tren cu un vagon sau douã, cã a trebuit sã fie distrus?! Se dãrâmã gara, se sfarãmã bucatã cu bucatã si ar fi bine sã stim oare cui i-a stat în gât acest trenulet al husenilor, de nu s-a lãsat pânã nu l-a dus la fier vechi?!”, întreabã Eugen Popa, fost ceferist, în prezent pensionar.
“As vrea sã vã împãrtãsesc câteva date despre calea feratã Crasna-Husi (linia 604), care sper sã fie interesante:
A fost deschisã circulatiei 15/28 octombrie 1890 (ca linie cu ecartament îngust, de 760 mm), pe atunci Husul fiind resedinta judetului Fãlciu si având o intensã activitate comercialã si mestesugãreascã. Apãrea astfel “trenuletul de Crasna-Husi”, cu care a cãlãtorit si Nicolae Iorga.
În 1907, pe aceastã linie îngustã este mutat disciplinar si mecanicul de locomotivã Gheorghe Giosanu (care, fiind mecanic de locomotivã pe linia Dolhasca-Fãlticeni, în timpul rãscoalei din 1907, a organizat deschiderea vagoanelor in care erau transportati tãranii arestati, facilitând fuga acestora). În timpul primului rãzboi mondial, pe aceastã linie s-au transportat trupe, material militar, dar si numerosi refugiati. Dupã terminarea primului rãzboi mondial si unirea Basarabiei cu România, s-a construit o linie cu ecartament îngust, care pleca de la fosta haltã de miscare Podgoriile Husului, trecea dealurile Sara si Corni, mergea paralel cu actuala stradã Ana Ipãtescu, trecea prin spatele cimitirului, apoi urma soseaua Husi-Albita, trecea podul peste Prut, în Basarabia. Dupã rãzboi, traficul de cãlãtori si marfa se dezvoltã, ca urmare a cresterii comertului, lucru facilitat de unirea Basarabiei cu Romania. Gara Husi a fost construitã cu parter si etaj, din clasica cãrãmidã rosie de Ciurea. În 1937 (si datoritã contributiilor primarului I. Gh. Vântu) se inaugureazã calea feratã Crasna- Dobrina, cu ecartament normal (1435 mm). O datã cu pierderea Basarabiei, în 1940, linia îngustã Podgoriile Husului- Bucovãt este desfiintatã. Cel de-al doilea rãzboi mondial marcheazã reducerea traficului. În 1960 este inauguratã prima linie feratã industrialã din Husi. Prin insistentele celebrului husean Mihai Ralea, se introduce si un vagon direct Husi-Bucuresti. În perioada 1974-1980, odatã cu construirea noii zone industriale a orasului, traficul de marfã se dezvoltã enorm, atingând, în anii 80′, câte douã trenuri de marfã pe zi. Si traficul de cãlãtori se dezvoltã semnificativ, în zilele sale de glorie trenul de Crasna-Husi având si opt vagoane: patru dimitroave, trei vagoane directe Husi-Bucuresti si un vagon de bagaje”, a scris, cu nostalgie, Florin, unul dintre ceferistii huseni atasati pentru totdeauna de trenuletul de Husi, pe un forum dedicat ceferistilor pasionati.
“Începând cu data de 14.01.2012, trenul în gara Husi devine amintire”
Pe 14 ianuarie 2012, o circularã îi anunta sec pe putinii angajati rãmasi în Gara Husi, cã activitatea trenului în aceastã zonã s-a încheiat, pe motiv de nerentabilitate. Oricâte demersuri s-au fãcut ulterior, oricâte încercãri la nivel parlamentar, ministerial, sectia neinteroperabilã Crasna – Husi nu a mai putut fi activatã. Faptul cã, la un moment dat, husenii au vãzut cum se scot niste sine, sperantele revenirii trenului s-au redus considerabil. În acele zile din ianuarie din 2012, când ceferistii de la Husi vedeau cum, o traditie de 130 de ani, este opritã brusc si nedrept, ceferistii locali au lansat un apel emotionat, chemând oamenii sã adune semnãturi de sustinere a activitãtii feroviare, pe care sã le prezinte decidentilor. Din pãcate, mesajul a rãmas fãrã ecou. “Domnilor cetãteni, timp de 130 de ani, de la Crasna la Husi, au circulat trenuri de cãlãtori, marfã si mixte. Rãzboaiele, calamitãtile naturale, alunecãrile de teren, inundatii, cutremure, fel de fel de orânduiri politice, nu au reusit sã opreascã sosirea si plecarea spre si din orasul dintre vii a trenului, dimpotrivã, s-a vrut dezvoltarea acestuia. În tot acest timp, am servit pentru deplasarea a milioane de oameni în toatã tara si nu numai. În perioada comunistã, perioadã în care transportul pe calea feratã a cunoscut cea mai înfloritoare dezvoltare, cetãtenii orasului si ai comunelor arondate beneficiau de legãturi directe cu capitala. Muncitori, elevi, studenti, pensionari, au beneficiat de transportul pe calea feratã. Dacã pânã în 1990 transportul pe calea feratã a functionat permanent, din acest an începe regresul, la fel ca întrega economie nationalã. Începând cu data de 14.01.2012, trenul în gara Husi devine amintire”, scriau, într-o scrisoare deschisã, ceferistii din Gara Husi.
