DOCUMENT… Pãrintele Mina era pregãtit pentru trecerea la cele vesnice si, încã din 2011, de pe 25 mai, si-a scris testamentul. Nu a avut prea multe lucruri materiale de lãsat urmasilor, însã tot ce avea, a trecut pe numele huseanului care i-a fost cel mai aproape, în ultimii 38 de ani, avocatul Marian Aciobãnitei. I-a cerut acestuia sã se îngrijeascã de înmormântarea sa crestineascã, semn cã nu avea nãdejde în cel care cârmuia Episcopia la acea vreme.
A vrut sã-i lase îndeosebi drepturile care i s-ar fi cuvenit ca despãgubiri în baza Legii 221/2009, privind condamãrile cu caracter politic. Nu stia atunci cã Justitia din România îi va respinge cererea, doi ani mai târziu. Tulburãtoare este mentiunea pe care monahul o face în testament despre persoana care îl sprijinã si îl ajutã. Îl numea pe avocatul Aciobãnitei, cãruia i-a încredintat datoria de a-l înmormânta crestineste. Este clar cã Duhovnicul se temea într-un fel ca nu cumva, dacã va muri câtã vreme fostul episcop Corneliu ar fi în fruntea Episcopiei, înmormântarea sa sã nu fie fãcutã în acelasi dispret cu care, cât a fost viu, deja se învãtase. A rugat, asadar, un fiu duhovnicesc, sã vegheze la ultimul sãu drum, dupã rânduiala crestinã. „Dispun astfel, întrucât legatarul meu îmi asigurã sprijin si ajutor efectiv si am convingerea cã mã va ajuta tot restul vietii mele si mã va înmormânta crestineste cu toate datinile ulterioare”, scrie în testament, pãrintele Mina.
„Am beneficiat din partea pãrintelui de atâta încredere, încât mi-a povestit toatã viata sa, etapã cu etapã”
Iatã ce scria, la rândul sãu, avocatul Aciobãnitei, în cartea aniversarã a pãrintelui Mina de la împlinirea a 90 de ani de viatã. „De atunci (1980, n.r.) si pânã astãzi s-a statornicit între noi (asa cum spunea pãrintele) o fratietate, o prietenie, care va trece si fruntariile vietii acesteia. Pãrintele Mina este tatãl meu spiritual, iar eu, între sumedenia atâtor fii, fiul lui duhovnicesc. (…) Am beneficiat din partea pãrintelui de atâta încredere, încât mi-a povestit toatã viata sa, etapã cu etapã, mi-a arãtat cum a dorit Dumnezeu cu el, pentru a-l face lucrãtorul sãu atât de vrednic. Mi-a descris revelatiile pe care le-a primit de la Dumnezeu încã din copilãrie, revelatii vizionare si care s-au împlinit cu timpul. Mi-a vorbit despre comunicãrile directe cu divinitatea si tot felul de porunci pe care a trebuit sã le împlineascã în preotia si cãlugãria sa. În îndelungile noastre convorbiri purtate în chilia sa, mi-a mãrturisit lupta grea pe care a dus-o neînfricat, împotriva ateismului comunist în mod fãtis, asumându-si toate riscurile, stiind cã are alãturi de el pe Dumnezeu, a cãrui învãtãturã o apãra. (…) Este de adâncã mirare pentru mine cum în ultimii ani, atins de povara anilor si a atâtor suferinte fizice, rãmâne miraculos de tonic. Este un optimist pentru viitorul românilor, încrezãtor cã tara noastrã se va aseza pe un fãgas bun pentru a deveni plãcutã lui Dumnezeu (…)”, a scris avocatul Marian, Aciobãnitei, în cãrticica de-o schioapã, dedicatã pãrintelui, la împlinirea a 90 de ani, de câtiva dintre oamenii care l-au pretuit pe pãrintele Mina Dobzeu: academicianul Alexandru Zub, prof. Dr. Theodor Codreanu, academicianul Nicolae Dabija, avocatul Marian Aciobãnitei si bibliotecarul Constantin Donose.
