Facturi. Termene limită. Impozite. Cheltuieli. RCA. Întreținerea. Lumina. Schimbă uleiul. Schimbă cauciucurile de iarnă. Gata, a venit primăvara. Cu ce ne îmbrăcăm? Ce mâncăm mâine? Te doare ceva? Atenție la colesterol! Trebuie să facem o revizie la centrala termică. Cum o să fie vremea la sfârșit de săptămână? Trebuie să facem curățenie în boxă, poate la vară. Vezi să înlocuiești spotul din hol, că s-a ars. Poate că ar trebui să reparăm peretele, acolo jos, uite, vezi, e o crăpătură! Știi că trebuie să ascuți cuțitele de bucătărie? Ar fi bine să dezghețăm frigiderul. Vrei să vezi dacă au adus portocale roșii la Lidl?!
Mihaela și Ovidiu Bufnilă au și ei un frecuș al vieții. Și câte și mai câte. Doamne, dar câte lucruri ai de făcut într-o viață de om, de parcă ai fi neom. Tocmai de aceea duminica e marea sărbătoare, oricum ar fi, fie că ninge, fie că sunt cireșii înfloriți, fie că e soare, fie că meteorologii au anunțat, sus și tare, că o se ne plouă timp de trei luni zdravăn de tot. Dar e duminică oameni buni, să fie soare!
Așa că îi poți găsi pe Mihaela și Ovidiu Bufnilă la Băiceni, acolo unde vișinii și cireșii înfloresc primăvara, albind dealurile ca o ninsoare miraculoasă, sau îi poți găsi dincolo de Tulgheș, unde liliacul ia cu asalt toate curțile oamenilor, sau poate în livada de la Mărul de Aur, sau pe pajiștea înflorată de la Nenea Pantelimon, de pe Lacul Bicaz, sau la Vânători, acolo unde ghioceii înfloresc enigmatic sub cetina brazilor.
Mihaela și Ovidiu Bufnilă cred că trebuie să-ți umpli duminica în mod inteligent și frumos, într-un fel magic, să o burdușești cu flori, pentru că flori sunt pretutindeni. Oriunde privești, înspre Apus sau spre Răsărit, spre Nord sau spre Sud, sunt o mulțime de flori. Poate că sunt zilele care s-au scurs, poate că sunt dorințele care stau să se împlinească. Poate că sunt orele duminicilor, toate, laolaltă, gata să te bucure, să te liniștească. Să stai pe o coastă de deal, fie la Grigoreni, fie la Mereni, fie la Broșteni, fie la Cucuteni, fie la Hodoșa sau la Dobârlău, sau la Păgubeni, și să privești florile din jur, este o bucurie fără de preț.
Lasă că plătim noi toate facturile, până la urmă, lasă că reparăm peretele, lasă că schimbăm și becurile arse, lasă că trecem cu bine prin frecușul ăsta al vieții și, până la urmă, vine ziua de duminică și ne tragem și noi sufletul un pic, ne mai spunem de una, de alta, ne mai îndulcim, ne vedem cu prietenii noștri dragi, ne bucurăm.
Mihaela și Ovidiu Bufnilă au și ei o primăvară a lor, ca atâția alți oameni de pe lumea asta, o primăvară numai a lor, cu de toate, cu griji, cu bucurii, cu dorințe, cu speranță și prieteni, o primăvară însorită, pe care și-o doresc să fie nesfârșită, să fie așa ca o duminică frumoasă care începe de luni, dis-de-dimineață, și care nu se mai sfârșește niciodată.
sursa: http://www.desteptarea.ro/imprimavarare-impreuna-cu-mihaela-si-ovidiu-bufnila/
