SPECTACOL… Cunoscuta interpretã de muzicã popularã Matilda Pascal Cojocãrita revine astãzi la Vaslui, pentru a sustine un recital de zile mari în cadrul spectacolului dedicat Unirii Principatelor Române de la 1859. Alãturi de ea, pe scena din Sala Polivalentã vor mai urca actori ai Teatrului „V. I. Popa” din Bârlad, care vor sustine un moment de evocare istoricã, precum si Orchestra „Rapsodia Vasluiului” si Ansamblul de dansuri „Strãmoseasca” din Republica Moldova. Spectacolul va începe la ora 17:00, iar intrarea este liberã.
Matilda Pascal Cojocãrita este una dintre cele mai frumoase interprete de muzicã popularã. S-a nãscut în Negresti, în 1958, copilãrind aici pânã la vârsta de 17 ani. A absolvit Liceul „Emil Racovitã” din Iasi, la seral, iar apoi Facultatea de Muzicã, în cadrul Universitãtii „Spiru Haret”. Dupã absolvirea liceului s-a angajat la Combinatul de fire si fibre sintetice din Iasi, unde s-a înscris în ansamblul combinatului. Acolo a cântat muzicã popularã si usoarã si a participat si la dansuri populare. În 1979 a câstigat titlul de Miss România la primul concurs de frumusete, desfãsurat sub deviza „Muncã, Tinerete, Frumusete”. Este cãsãtoritã de peste 30 ani cu violonistul Stefan Cigu, cãruia îi spune Fane. Despre perioada copilãriei petrecute în Negresti, aceasta a povestit: „Pãrintii mei au fost oameni simpli, care ne-au iubit pe noi, copiii – patru la numãr – dar care nu ne-au rãsfãtat: ne sãrutau doar când dormeam si ne-au învãtat de mici ce înseamnã munca. Erau sãraci, le era foarte greu, iar pe mine, ultima dintre frati, mama n-a vrut sã mã facã, dar poate tocmai de asta am fost norocoasã. Pentru cã mama avea mereu treabã, tata a fost cel care ne-a legãnat si ne-a cântat. Când am început sã umblãm, ne purta picioarele, adicã ne sprijinea tãlpile pe picioarele lui si dansam asa, prin casa, valsuri, tangouri, sârbe si hore. Asta e una din primele mele amintiri, dintre cele mai luminoase, ale copilãriei. Tata fãcuse armata în Banat si venise de acolo cu câteva cântece foarte frumoase. De la el am învãtat primul cântec, o doinã bãnãteanã – <<Munte, munte, brad frumos>>”.
