CRONICÃ… Scriitorul si filosoful Jorge Luis Borges îsi imagina Raiul drept o imensã bibliotecã. La fel mi-l imaginez si eu, dar adaug un raft ce cuprinde cãrtile care îmi sunt cele mai dragi. Vineri, 15 noiembrie, am adãugat la acestea una devenitã apropiatã sufletului meu: “Chronica Husilor si a Episcopiei cu aseminea numire”, apãrutã la editura Horeb, institutie cu nume biblic si guvernatã deja cu multã dãruire si pricepere de Cosmin Gubernat. Editia anastaticã are douã coperiti de aur: un studiu introductiv de Costin Clit si o postfatã semnatã de Theodor Codreanu. Totul s-a realizat prin fericita initiativã a Preasfintitului Pãrinte Ignatie, Episcop al Husilor. Initiativa sa beneficã a fost ilustratã initial de readucerea în circuitul valoric a operei lui Grigore Leu, continuatã acum într-o perioadã pe care Preasfintitul o caracterizeazã cu multã profunzime: “Trãim într-o lume în profundã si continuã schimbare, ceea ce pânã mai ieri fãcea parte din normele unanim recunoscute ca fiind cele ce ne structureazã atât ca persoane, cât si ca societate, devin astãzi prea repede si fãrã nicio subtilitate contestate sau socotite perimate reminiscente ale unor mentalitãti învechite. De asemenea, ceea ce pânã de curând nici nu era nevoie de a fi afirmat sau prea mult argumentat, fãcând parte indiscutabil din valorile morale si spirituale pe care le-am clãdit ca neam, riscã astãzi, în lipsa unor argumentãri solide, sã treacã din centrul preocupãrilor cotidiene spre periferia lor”.
Dan RAVARU
Retipãrirea lucrãrii lui Melchisedec Stefãnescu contribuie, în primul rând, tocmai la redesteptarea capacitãtii de a evalua corect valorile nationale si de a le pretui în continuare. Tot Episcopul Ignatie subliniazã faptul cã în împrejurãri tulburi, neclare, s-au gãsit întotdeauna personalitãti care au salvat tot ce era mai pretios pentru neamul nostru. Aceste personalitãti au fost, parafrazându-l pe Nechifor Crainic, adevãrate puncte cardinale în haos: “Atunci, ca si acum, avem nevoie de oameni perfect lucizi, ancorati puternic în realitãtile pe care le traversau, dar în acelasi timp vizionari, legând trecutul si propriile rãdãcini, sau confiscând momente si persoane ale istoriei pe care sã le adapteze ideologic”. Acest proces de salvare a valorilor nationale este legat de Preasfintia Sa Ignatie de personalitatea lui Melchisedec Stefãnescu. Ceea ce s-a realizat acum, face parte dintr-un proiect mai larg, având în vedere cunoasterea valorilor locale din judetul Vaslui. Într-adevãr, aici putem evoca faptul cã Vasluiul a fost capitala Moldovei (1435-1442) si resedintã a lui Stefan cel Mare, Bârladul a fost scaunul marelui vornic al Tãrii de Jos a Moldovei, iar Husul a fost, de la sfârsitul secolul al XVI-lea, resedintã de Mitropolie. Istoricul husean, si nu numai, Costin Clit, ne prezintã un tablou al epocii în care a scris Melchisedec, epocã ce a avut si împliniri, si neîmpliniri, deoarece istoriografia româneascã se afla la începutul stadiului sãu stiintific, ilustrat însã prin lucrãri ce au apartinut unor personalitãti – Bogdan Petricecu Hasdeu si Mihail Kogãlniceanu, adicã lucrãri care pot fi definite drept împliniri ale epocii. În continuare, autorul studiului ne creioneazã o biografie a Episcopului Melchisedec Stefãnescu, insistând asupra studiilor sale de teologie, pe care le-a început în tarã, dar le-a finalizat la Kiev, la academia întemeiatã acolo în secolul al XVII-lea de moldoveanul Petru Movilã. Întors în tarã, va fi legat de la început de orasul Husi, apoi va urca treptat în cadrul ierarhiei religioase si va accede la înalte functii atât în domeniul religios, dar si în cel laic. Cultura si calitãtile sale profesionale vor influenta întreaga evolutie bisericeascã contemporanã. Costin Clit îi prezintã în ansamblu opera si suntem de la început impresionati de vastitatea, de complexitatea si originalitatea lucrãrilor sale, la care se adaugã traduceri, ilustrând calitãtile sale de poliglot. Cele mai importante dintre lucrãri ne prezintã esentialul cunostintelor epocii în materie de istoriografie, de teologie si evolutie culturalã a societãtii românesti în secolul al XIX-lea. Studiul introductiv se încheie astfel: “la initiativa Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor, cu prilejul întâlnirii a 150 ani de la prima editie, tipãrim o nouã editie, de data aceasta anastaticã, însotitã de un mic dosar pentru a facilita întelegerea termenilor utilizati în trecut. Lucrarea rãmâne actualã prin prisma abordãrii, dar mai ales a numeroaselor documente publicate de Melchisedec, care au rãmas inaccesibile celor mai multi istorici prin necunoasterea transcrierii din grafia chiliricã si a surselor unde sunt astãzi depozitate. Noua editie se constituie într-un omagiu adus cãrtii si ierarhului cãrturar întru strãdania si destoinicia sa în plan libresc, atât de actuale si necesare în epoca informatizãrii”.
“Melchisedec Stefãnescu reuseste peste tot sã gãseascã calea justã în relatãrile legendare”
Theodor Codreanu îl caracterizeazã de la bun început pe Melchisedec Stefãnescu drept un mare cãrturar si ierarh, iar în postfatã îi considerã opera pe deplin realizatã. Prezentarea generalã a operelor lui Melchisedec este realizatã printr-o clasificare însotitã de date cronologice. În contextul preocupãrilor majore ale scriitorului criticului si istoricului literar Theodor Codreanu este fireascã apropierea pe care o realizeazã între promotorul spiritului românesc Melchisedec Stefãnescu si românul absolut Mihail Eminescu. Amândoi se opun fatã de rãspândirea programatã si cu substrat politic a catolicismului în România: “Mai semnalez cã în postura de om politic si diplomat, (Melchisedec) a fost membru de drept în Cenaclul României, când i s-a încredintat si o importantã misiune politicã în Rusia (1868), fapt evocat si de Eminescu într-un editorial din 29 ianuarie 1882, când a încetat din viatã Ioan Constantin Cantacuzino, ministrul împreunã cu care, sub Carol I, Melchisedec a fost trimis la Petersburg. S-a bucurat de prestigiu în sânul Bisericii Ortodoxe, fiind un înainte mergãtor al ecumenismului. Ca bun cunoscãtor al teologiei si politicii catolice, în 1882 – 1883, i s-a încredintat, de Sfântul Sinod, întocmirea unui amplu raport privind expansiunea catolicismului în spatiul românesc, studiu publicat partial, mai întâi în ziarul “Timpul”, sub directa îngrijire si prezentare a lui Mihai Eminesc. Poetul a tinut neapãrat ca scrierea lui Melchisedec Stefãnescu sã aparã în oficiosul Conservator, prefatându-i aparitia chiar în ultimul numãr la care a mai publicat la “Timpul”, cel din 25 iulie 1883”. Sã trecem la lucrarea propriu-zisã. Autorul “Chronicii” localizeazã mai întâi Husii în timp si în spatiu si se concentreazã asupra discutiei despre etimologia denumirii, discutie pe care o regãsim pe larg la Costin Clit. Aici au predominat în timp legendele legate de Jan Hus si adeptii sãi, care ar fi întemiat orasul, legenda fiind bineînteles înlocuitã de rezultatele cercetãrii stiintifice. Melchisedec Stefãnescu reuseste peste tot sã gãseascã calea justã în relatãrile legendare si adevãrul istoric. El ne impresioneazã si prin hãrnicia de care dã dovadã, a consultat întreaga bibliografie din perioada respectivã, precum si nenumãrate documente, tot ceea ce se referea la Husi. Se adaugã la acestea relatãrile privind prezenta marilor domnitori în acest oras, prezentele fiind ilustrate prin documente autentice. Localitatea a trecut prin momente deosebite, de mare importantã în istoria nationalã. Unul dintre acestea a fost bãtãlia de la Stãnilesti din 1711, când, din fericire, rusii au fost înfrânti, altfel ar fi anexat de pe atunci Moldova si ar fi supus-o unui proces de rusificare, cum s-a întâmplat în teritoriul dintre Prut si Nistru. Pierderea acestuia în 1812 este amintitã de Melchisedec în legãturã cu orasul Husi: “cu luarea Basarabiei de rusi, comertul husilor a cãzut tare, mãrginindu-se numai la partea tinutului Fãlciu, rãmas în dreapta Prutului. Aceastã împrejurare a dus mai pe urmã la lovirea mortalã si a târgului Fãlciu, situat pe malul Prutului si despre care domnul Cantemir spune cã pe timpul lui era un târg frumos”.
“Chronica” lui Melchisedec, un pas înainte în cunoasterea spiritualitãtii românesti
Autorul ne mai prezintã în legãturã cu Husul si o serie de elemente administrative, în general putin cunoscute, dar care ne apropie de ceea ce discutãm acum mereu, adicã de Europa. Aici, ca si în celelalte orase moldovenesti, se aplica dreptul orãsenesc german în organizare si administrarea târgului. Exista un primar numit soltuz (germanul Schultcheiss), ajutat de 12 târgari (consilieri din germanul Burger). În continuar,e sunt prezentate toate tipurile de slujitori, atributiile lor, prin reproducerea unor documente, si tot ceea ce tinea în orasul Husi de impozite, circulatie monetarã si a mãrfurilor, prioritãti în comert. Este ceea ce se numeste, astãzi, istorie micã, foarte importantã, însã, pentru cunoasterea vietii cotidiene si a mentalitãtii celor din trecut. Istoricul Episcopiei începe prin studiul asupra adevãratului ctitor care ar fi Ieremia Movilã, apoi vor fi prezentate hotarele Eparhiei, care s-au schimbat atât de des în timp datoritã schimbãrilor politice. Urmeazã un adevãrat ciclu de micromonografii privind episcopii Husilor, cei mai importanti fiind, desigur, cei trei Mitrofan, cel din urmã contribuind la tipãrirea Bibliei de la Bucuresti (1689) si Iacob Stamate. În Apendice, autorul discutã pe larg raporturile dintre prezenta limbii slavone si a celei românesti în scrierile si în special în documentele din Moldova. În mod firesc, se opreste asupra operelor lui Dosoftei si Varlaam, care au dus la românizarea scrisului în biserica moldoveneascã. Mai remarcãm cronologia unor evenimente interne, o încercare de genealogie asupra lui Stefan cel Mare si alte elemente de istorie contemporanã. În concluzie, reeditarea “Chronicii” lui Melchisedec este un nou pas înainte în cunoasterea spiritualitãtii românesti si a documentelor care sustin prezenta si trãinicia acesteia.
