Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
Motto: „Dacă nu este învierea morţilor, nici Hristos n-a înviat.
Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră”
(I Cor. 15, 13-14).
IUBIŢI CREDINCIOŞI,
Trăim bucuria Învierii Domnului, fapt dumnezeiesc, cu nezdruncinată credinţă aşa cum au trăit şi au mărturisit moşii şi strămoşii noştri. Mântuitorul însuşi ne-a încredinţat de realitatea faptului învierii din morţi: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi, vor învia” (Ioan 9, 25); „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54); Mântuitorul a înviat pe fiica lui Iair (Mat. 9, 25), a înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca 17, 14-15), a înviat pe Lazăr, mort de patru zile (Ioan 11, 43-45); Mântuitorul a spus ucenicilor Săi, înainte de Patimile Sale, că Fiul omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor şi-L vor osândi la moarte, dar, a treia zi, va învia (Mat. 20, 18-19). De faptul Învierii s-au încredinţat femeile Mironosiţe care au fost la mormânt; s-au încredinţat Sfinţii Apostoli, chiar şi Toma (Ioan 20, 1-3).
Mântuitorul, după Înviere până la Înălţarea la cer, „S-a înfăţişat pe Sine viu” (F. 17, 1, 3) şi altor persoane în diferite locuri, încredinţându-le de Învierea Sa.
Sfântul Apostol Pavel, vrând să convingă pe cei necredincioşi, pe cei care judecă lucrurile lui Dumnezeu numai cu mintea, de realitatea faptului Învierii, a învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dă ca exemplu bobul de grâu care, pus în pământ putrezeşte, moare, dar răsare, „dă viaţă” (I Cor. 15, 36-37). Faptul Învierii este un fapt dumnezeiesc, pe care îl înţelegem, în parte, cu mintea, dar, „pe deplin” omeneşte vorbind, prin credinţă, aşa cum scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei (cap. 11). „Faptele lui Dumnezeu sunt taine”, scrie Sf. Ioan Gură de Aur, „pe care le înţelegem prin credinţă şi tăcere”.
După înălţarea cu trup la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfinţii Apostoli şi miile de creştini din primele veacuri au mărturisit muceniceşte, cu preţul vieţii lor, adevărul dumnezeiescului fapt al Învierii Domnului.
