|

Istoria apelor sulfuroase de la Vizantea, unde oamenii mergeau să se trateze de sifilis. Germanii le numeau „mină de aur“

Staţiunea Vizantea Livezi era considerată la începutul secolului XX printre cele mai importante din România. Şi-a păstrat statutul şi în timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial. În urmă cu peste 130 de ani, în comuna vrânceană Vizantea Mănăstirească a existat prima staţiune balneoclimaterică din această zonă a ţării, în care anual mii de oameni veneau să se trateze. Valoarea terapeutică a apelor de la izvoare, spun specialiştii, rivaliza cu cele din staţiuni celebre din lume, precum Karlovy Vary. Izvoarele au ajuns celebre în 1869, după ce multă vreme localnicii le-au considerat scurgeri de la puţurile de păcură aflate în acea zonă. “În anul 1882 un tinichigiu din Panciu, în vârstă de 50 de ani, având reumatism cronic al membrelor inferioare şi spinării, este internat la Spitalul „Colţea” din Bucureşti, unde este tratat de un medic vestit din acea vreme, dr. Marcovici. După o lună şi ceva de tratament părăseşte spitalul ameliorat, dar nevindecat. I s-a recomandat să continue tratamentul la una din staţiunile balneare din ţară. Lipsit de mijloace materiale, află de la unii din ţăranii care veniseră în Panciu, că la Vizantea există ape care ar vindeca reumatismul. Se deplasează la Vizantea şi după câteva băi făcute cu apa de la izvoarele de aici, starea sănătăţii sale se ameliorează. După o lună de zile, tinichigiul se întoarce la Panciu aproape vindecat. Vestea vindecării sale s-a împrăştiat rapid şi în anul următor, mai mulţi bolnavi din acest oraş s-au vindecat de reumatism cu ajutorul băilor făcute la Vizantea”, spune profesorul localnic Victor Herchea, în monografia sa. Câţiva ani mai târziu a fost adusă la Vizantea o ambulanţă militară rurală care transporta la spital bolnavi pentru a fi vindecaţi. În numai două săptămâni, în acele locuri medicii au consultat 1.000 de persoane, cât tot satul la un loc, iar jumătate din bolnavii trataţi s-au vindecat în urma băilor cu apele minerale. Din analiza de laborator făcută de un renumit farmacist al timpului cu privire la apele minerale de la Vizantea, care a cuprins doar şase din cele 20 de izvoare cunoscute la acea dată, a reieşit că apele sunt foarte clorurate, iodurate, sulfuroase, slab clorurate, calcice, sulfuroase, alcaline, foarte concentrate şi foarte clorurate. În documentele de arhivă se consemnează că între anii 1888-1889 la Vizantea au venit 3.984 de vizitatori din Bucureşti, Ploieşti, Piteşti, Craiova, Târgu Jiu, Iaşi, Bacău, Buzău, Galaţi, Slatina, Tecuci, Rm. Sărat. Patru ani mai târziu, în 1886, Vizantea a fost declarată staţiune. Pe atunci comuna avea doar 327 de case şi puţin peste 1.300 de locuitori. Erau deschise în schimb şase cârciumi. Autorităţile vremii au dorit să dezvolte staţiunea, prin construirea de stabilimente, dar şi prin construirea unui drum, întrucât localitatea era izolată, dar lipsa fondurilor a împiedicat realizarea acestui deziderat. De altfel, Ministerul Domeniilor a fost informat despre efectul acestor ape în 1891 şi 1892 şi s-au întreprins demersuri pentru a i se acorda o atenţie mai mare staţiunii în care oamenii erau vindecaţi de reumatism, scrufuloză, pelagră şi chiar sifilis. Foarte mulţi oameni voiau să vină să se trateze aici, dar în lipsa locurilor de cazare renunţau la acest gând.

Citeste mai mult: adev.ro/q0msxc