NEPUTINTÃ… Se încheie încã un an, iar unul din cele mai importante proiecte, care ar putea ajuta substantial Vasluiul, în eforturile sale privind dezvoltarea si chiar promovarea zonei, rãmâne abandonat, pe câteva foi de hârtie pline cu planuri si, mai concret, în câtiva mãrãcini din marginea satului Ghermãnesti. Este vorba despre izvoarele cu ape miraculoase, care, zeci de ani la rând, au însãnãtosit, la Spitalul Carol I, o multime de pacienti din tarã si din strãinãtate. Se fac 15 ani, de când Spitalul, cu tot cu izvoarele sale binecuvântate, au fost pãrãsite. De atunci, aproape cã nu e oficial din conducerea judetului, care sã nu spunã cã „visul sãu este sã redeschidã Spitalul Carol I de la Ghermãnesti”. Vorbe goale însã, pânã acum! Între timp, oamenii bolnavi vin de departe, cu masinile, ca sã ia apa miraculoasã în butoaie, sperând în tãmãduire. „Aici trebuie un Spital, cãci apa sulfuroasã este beneficã, dar în cadrul unor proceduri medicale anume, nu asa, te speli cu ea si crezi cã te faci bine”, spune primarul Gelu Pecheanu.
Multi sunt cei care se întreabã si azi: oare de ce s-o fi închis Spitalul de la Ghermãnesti, dacã pentru sãnãtate, veneau oameni nu doar din celãlalt capãt de tarã, ci si de peste hotare! Ei bine, o miscare politicã rãu intentionatã a fost la baza distrugerii acestei comori a întregului judet. Concret, în anul 2001, în ciuda faptului cã Spitalul Carol I functiona foarte bine, iar solicitãrile erau atât de mari, încât, pe cele 120 de paturi, stãteau pacientii, câteodatã, si câte doi în pat, se decide trecerea institutiei din subordinea Consiliului Local Drânceni, în subordinea Consiliului Judetean. Din acel moment, practic, s-a început procesul de desfiintare a Spitalului. În doar doi ani, Consiliul Judetean Vaslui, noul administrator al unitãtii medicale, a reusit sã punã pe butuci aceastã comoarã a vasluienilor. „Este nerentabilã”, a scris un „destept” al acelor vremuri, într-unul din documentele care dovedeste cinismul cu care s-a decis distrugerea acestei „uzine de sãnãtate” si de bogãtie a locului. Au trecut 15 ani de când pe Spital s-a pus lacãtul, iar clãdirea s-a degradat, de la un an la altul. Izvoarele, asezate de Dumnezeu sub dealul de la Sat-Drânceni, au rãmas fãrã folosire, desi ar fi putut vindeca atât de multi oameni!
Si azi vin oameni din toatã tara, ca sã ia cu butoaiele apã de la izvoarele Ghermãnestiului!
Zilele trecute, primarul Gelu Pecheanu a mers la izvoare, tot fãcându-si planul ca într-o zi, în cel mult 5 – 10 ani, dupã propria-i estimare, Spitalul balnear de la Ghermãnesti sã devinã iarãsi ceea ce a fost. La fata locului, un cârd de gâste si unul de curci stau parcã de strajã la izvoarele cu apã vindecãtoare! O bãtrânã trece agale si, vãzând interes pentru apa despre ale cãrei puteri de lecuire a auzit, începe sã povesteascã: „Eu stau cu casa mai în deal. Domnul primar stie. Era un bazin acolo, la izvoare, dar s-a furat tot. Vreau sã vã spun cã oamenii vin si acum sã ia apã din aceste izvoare. Vin cu butoaiele, cu canistrele. Ei spun cã se spalã cu ea si le e mai bine. Sunt multi tare care vin, sãracii. Întreabã si ne cer voie, ca sã ia apã. De departe, cu masinile vin si spun cã, dacã se spalã cu apa de aici, le mai trec durerile de oase. Nu stiu sã spun de ce s-a închis Spitalul, cã era tare bun. Eu sunt femeie necãjitã, bolanvã si eu. Cine nu ar vrea sã se facã Spitalul la loc? Dar mor eu pânã când s-o face”, spune, deznãdãjduitã, femeia.
Veneau oameni în cârje si plecau pe propriile picioare!
„Eu le-am spus acestor oameni, din comuna noastrã si mai ales celor de pe aici, sã nu îsi vândã casele, terenurile, pe nimic, cãci aici va fi într-o zi o zonã turisticã extraordinarã. Va înflori totul, când se redeschide Spitalul! Eu lupt pentru asta, e proiectul meu de suflet. Am promisiuni cã se vor aloca bani. Dacã Consiliul Judetean si Guvernul vor aloca fonduri, aici se ridicã o minunãtie. Pentru început, e nevoie de 6-7 milioane de euro, ca sã demarãm lucrãrile. Sperãm cã asa va fi. Eu cred cu tãrie în treaba aceasta. E un miracol ce ne-a dat Dumnezeu nouã si, uite, nu stim sã ne folosim de el”, a spus primarul Pecheanu. Un alt om din sat povesteste cã, dupã desfiintare, numãrul de telefon al Spitalului ar fi fost preluat de o familie din sat: „10 ani oamenii aceia erau sunati de peste tot din tarã si nu numai, cã sã întrebe dacã pot veni la bãi. Rãmâneau uimiti când li se spunea cã Spitalul s-a închis. Credeti-mã, aici veneau oameni în cãrucior, în cârje, si plecau vindecati, pe picioarele lor”.
