LACRIMI… E tristete nemãrginitã în comuna Gârceni, acolo unde fostul director al scolilor din localitate, un suflet cald si blând care a îndrumat pasii a zeci de generatii de copii, prof. Victoria Scutelnicu, a plecat la cele vesnice. S-a stins în seara zilei de 2 ianuarie, împãcatã cu gândul cã si-a vãzut sotul, copiii si nepotii, pentru ultima oarã. Victoria Scutelnicu a murit la Vaslui, în a doua zi a anului 2018, înconjuratã de toti cei dragi. Noaptea târziu, trupul neînsufletit al profesoarei care a dãruit atât de multã iubire pentru elevii sãi, în 45 de ani de catedrã, a ajuns la Gârceni, acolo unde îsi va dormi somnul de veci. Mircea Scutelnicu, fostul primar al Gârceniului, partener de viatã grijuliu si atent fatã de Victoria, timp de 44 de ani, nu se poate opri din plâns si invocã într-una ajutorul divin, neîntelegând de ce Dumnezeu a fost atât de crud cu el si i-a rãpit lumina ochilor într-un moment în care toatã familia avea nevoie mai mare de cea care a fost Victoria Scutelnicu. Toatã suflarea comunei, tãcutã si întristatã, se pregãteste pentru înmormântarea acestei femei blânde si delicate, care a pus iubirea fatã de oameni mai presus de orice.
Destinul familiei Scutelnicu este strâns legat de meleagurile Gârceniului, o localitate pierdutã printre dealurile molcome ale Moldovei. Viorica Ulmeanu, cum se numea tânãra profesoarã înainte de a-l cunoaste pe Mircea Scutelnicu, s-a nãscut pe 11 noiembrie 1949 în sudul tãrii, în comuna Radu Negru, judetul Cãlãrasi. Viorica a terminat facultatea la Pitesti, limba si literatura românã, în 1970, fiind repartizatã la Gârceni, tocmai în judetul Vaslui. “Nu erau autobuze care sã meargã la Gârceni, în acel an, nu era niciun mijloc de transport în comun cãtre comuna Gârceni, asa cã a obtinut o detasare de un an cãtre localitatea Bozia, din comuna Fãlciu. Dupã aceea, în 1971, s-a întors la Gârceni, acolo unde a rãmas pânã la sfârsitul vietii, iubind toti oamenii comunei”, spune, plângând, fostul primar de la Gârceni. În 2008, Viorica Scutelnicu a iesit la pensie, însã nu putea trãi departe de iubirile vietii sale, care erau copiii Gârceniului, asa cã a rãmas la catedrã. Timp de 20 de ani, din cei 45 petrecuti la catedrã, Viorica a fost director coordonator al scolilor din Gârceni.
S-au cunoscut în 1971, însã s-au cãsãtorit abia în 1973
Mircea Scutelnicu, plângând, îsi aminteste de ceea ce a însemnat sotia sa pentru aceste locuri frumoase si linistite. “Ne-am cãsãtorit în 1973, eu fiind de loc din Gârceni. Ne-am vãzut în 1971, ne-am plãcut si ne-am iubit, toatã viata. Împreunã ne-am crescut cei doi copii, pe Sorin, care este medic veterinar, si pe Carmen, care a urmat cariera mamei sale, terminând facultatea de limbã românã, dar si facultatea de asistentã socialã. Victoria a fost o femeie linistitã, credincioasã. Nu purta urã sau rãutate în suflet, îi iubea pe toti cei cu care intra în contact. Desi s-a nãscut la Cãlãrasi, nu a vrut niciodatã sã plece din Gârceni, desi fusese crescutã la oras, acolo. În 1955, pe când Victoria avea sase ani, familia sa s-a mutat la Cãlãrasi, deci ar fi putut sã se întoarcã acolo, dar a rãmas aici, alãturi de oamenii care au iubit-o si pe care i-a iubit”, ne-a spus sotul Victoriei, cu ochii în lacrimi. Mircea si Victoria Scutelnicu au patru nepoti de la cei doi copii, de care fosta profesoarã era extrem de mândrã si bucuroasã. Cea mai micã nepoticã, Mara, are doar patru luni, în timp ce Miruna, cea mai mare, abia a împlinit zece anisori.
Nimic nu a presimtit durerea care avea sã se abatã peste familie
Ziua de 22 ianuarie 2017 va rãmâne, pentru totdeauna, întipãritã cu litere negre în istoria familie Scutelnicu. “Victoria era o femeie puternicã, tinea toate posturile, nu s-a plâns niciodatã de ceva. În acea zi de 22 ianuarie, am fãcut cafeaua si am stat de vorbã, dimineata. Am observat cã se îngãlbeneste la fatã, însã am crezut cã e un moment trecãtor. Spre searã, se îngãlbenise pe tot corpul. Am dus-o de urgentã la Vaslui, apoi la Iasi, unde i s-au fãcut toate analizele si am aflat adevãrul: sotia, mama si bunica noastrã dragã suferea de o boalã incurabilã, iar medicii nu-i dãdeau prea multe sanse de supravietuire. A fost operatã pe 3 februarie si ne-am rugat cu totii la Dumnezeu sã fie bine. Prin iulie, pãrea cã totul se duce într-o directie bunã, credeam cã se va însãnãtosi. De pe 21 octombrie, i s-a înrãutãtit starea de sãnãtate. Pe 11 noiembrie, am fost iar la Iasi, unde i s-au fãcut citostatice si a fost din nou operatã. Dupã aceea, starea de sãnãtate i s-a înrãutãtit, fãrã ca noi sã putem face ceva”, ne spune, plângând, sotul Victoriei. În ultimele luni, profesoara Scutelnicu a stat mai mult la pat, la o sorã a sa din Vaslui, în timp ce rudele din toatã tara au fost alãturi de ea. Sotul, copiii si nepotii i-au fost în permanentã alãturi, sperând într-o minune. Fiul celor doi, Sorin Scutelnicu, care este acum primar în locul tatãlui sãu, a crezut pânã în ultima secundã cã Dumnezeu va face o minune. În seara de An Nou, Victoria Scutelnicu si-a asteptat nepotii sã o ure. Fiecare nepot a primit câte un cadou de la bunica Victoria, la fel ca si o doua zi, pe 1 ianuarie, atunci când au mers la semãnat. A fost ultima datã când au vãzut-o în viatã. Pe 2 ianuarie, aproape de ora 20.00, Victoria Scutelnicu a spus “Adio” acestei lumi, înconjuratã de toti cei pe care i-a iubit. Noaptea târziu, masina cu sicriul în care se afla trupul neînsufletit al profesoarei Scutelnicu a ajuns în Gârceni, fiind depusã la casa fiului, Sorin. Zeci de persoane au trecut, ieri, pe la cãpãtâiul celei care le-a fost profesor si îndrumãtor, timp de 45 de ani. Înmormântarea Victoriei Scutelnicu va avea loc sâmbãtã, 6 ianuarie, în Gârceni, fiind asteptati sã fie alãturi de cortegiul funerar sute de oameni din tot judetul Vaslui. Dumnezeu s-o ierte!
