STRIGÃT DE AJUTOR…Am primit la redactie douã scrisori prin care ne sunt dezvãluite douã povesti de viatã cutremurãtoare. În timp ce multi se plâng de sãrãcie dar stau acasã cu mânã întinsã la stat, iar cei mai curajosi fug cu prima ocazie din tarã, existã si oameni care ar face orice pentru sansa de a câstiga o pâine. Dar, din anumite considerente, nu au unde munci. Liliana si Florin sunt douã persoane din judetul Vaslui, din localitãti diferite, dar cu povesti de viatã asemãnãtoare. Din cauza greutãtilor si nesansei nu au putut sã îsi gãseascã un loc de muncã. Cu toate astea nu stau cu mâna întinsã la stat ci încearcã sã rãzbatã si sã îsi gãseascã un rost în viatã.
Dacã unii tineri la 24 de ani sunt la facultate sau muncesc, se distreazã si îsi trãiesc viata, un tânãr din comuna Puscasi strânge crengi cãzute de prin pãdure si le vinde din poartã în poartã, doar pentru a avea ce mânca. Îndurerat de povestea lui, un consãtean de-al sãu ne-a contactat în speranta cã cineva îi va citi povestea si îl va ajuta cu un loc de muncã. “As dori sã aduc la cunostintã un cãz din satul meu care nu cred cã s-ar da înlãturi de la muncã dacã i s-ar da sansa. Este vorba de un bãiat care se numeste Florin , are în jur de 24 de ani si este din comuna Puscasi. Din nefericire, mama lui a murit în urmã cu 6 ani iar dupã deces a rãmas în grija tatãlui care este un betiv si trãieste de pe urma acestui bãiat… El merge în fiecare dimineatã în pãdure si adunã lemne cãzute, dupa care merge din casã în casã si întreabã dacã doreste sã cumpere cineva ce a adunat el. Din acesti bani îsi ia ceva de mâncare, dar nu mãnâncã singur. Merge acasã si împarte totul cu tatãl lui. Eu îl ajut foarte mult cu ce pot, zi de zi, si apelez la dumneavoastrã poate o sã încercãm sã facem ceva cu el. Nu are geamuri la casã, nu are nici o sursã de caldurã si nu primeste nici un fel de ajutor de la stat. Ar fi foarte bine dacã cineva ar putea sã îi ofere un loc de muncã ca sã nu mai trãiascã la limita sãrãciei.” ne-a povestit unul dintre consãtenii sãi care a dorit sã rãmânã anonim.
O mama a trei copii si cu pãrintii în grija ei, are puterea sã cearã un loc de muncã!
Pentru multe femei din judet sã aibã grijã de trei copii, dintre care un bebelus de numai un an ar fi deja prea mult. Cu toate astea Liliana reuseste sã facã acest lucru, având în acelas timp grijã si de pãrintii ei bolnavi. Multi ar spune stop ambitiei de a mai gãsi un loc de muncã. Nu si aceastã femeie. Într-o scrisoare trimisã la redactia noastrã, aceasta ne povesteste cã, desi nu ar putea pleca prea departe de casã ar dori sã îsi gãseascã un loc de muncã care sã îi permitã sã lucreze de acasã. “Mã numesc Liliana Marhodin si sunt din satul Osesti, comuna Osesti, judetul Vaslui. Am 44 de ani si caut ceva de lucru, dar dacã se poate sã lucrez de acasã si cu carte de muncã. Poate cineva va avea încredere sã îmi ofere ceva de lucru. Nu dau înapoi de la nimic, nu îmi e rusine si nu fug de nici un fel de muncã. Orice as face, numai sã mi se arate si sã pot sã îmi câstig existenta. Am mari probleme în familie. Nu pot sã merg într-o întreprindere deoarece am o fetitã de un an si douã luni, un bãietel de 10 ani în clasa a III-a si o fetitã de 17 ani în clasa a X-a la un liceu din Vaslui. Mai mult, am doi pãrinti bolnavi de care trebuie sã am grijã, si trebuie sã am grijã de ei si trebuie sã stau cât mai aproape de ei. Cu toate astea, nu mã dau înapoi de la nimic. Sper ca cineva sã aibã încredere în mine si sã mã înteleagã” ne-a povestit Liliana în scrisoarea trimisã redactiei noastre. (Andrei Manolachi
