Inca de la primele ore ale diminetii de ieri, pasionatii de masini, dar mai ales cei care se dau in vânt dupa târguit chilipiruri, treceau sprintar podul de la Serbanesti, discutând despre nimicuri gen „ce-am facut aseara” sau „azi va fi bine. A
zis Busu, aseara, la meteo”. De cum o iei pe la intrarea secundara din capatul podului, in talciocul amenajat pe malul canalului (o palida replica a mult mai celebrului Marché aux Puces), te intâmpina vânzatorii ambulanti cu tot soiul de banalitati, de obicei, lucruri care le-au prisosit altora – de la vase despre care nici n-ai cum sa ghicesti la ce au folosit vreodata, aparate foto sau radiouri vechi, pâna la telefoane mobile din epoca de inceput a telefoniei mobile (numai bune pentru ciobanul angajat sa grijeasca de oile satului), biciclete scorojite, carti vechi din epoca Ceausescu, mileuri si alte obiecte asemenea.
Pe gardul din placi de beton care marcheaza limita târgului, printre grafitti-uri schitate fara talent de un amator, un anunt te atentiona „Ocupat – Smelturi”AG, semn ca arealul de câtiva metri patrati este „rezervat”, probabil, de un obisnuit al locului. Daca reusesti sa treci fara sa te „agate” vreun negustor ambulant, de la o posta simti mirosul de mititei si cârnaciori sfârâind pe gratarele incinse ale micilor cârciumari.
„Nu mai e ce a fost acum 8-9 ani!”
Abia treci de zona cu pneuri resapate, ca masini de toate neamurile si, mai ales, pentru toate buzunarele se aliniaza in asteptarea musteriilor. Masini cât vezi cu ochii, insa clienti mai deloc. „Anul trecut, la ora asta, chiar si iarna, nu aveai unde sa arunci un ac. Te loveai cu fundul de toata lumea. Acum, uite!, nimic, parca au intrat in pamânt. N-are lumea bani, asta e raspunsul”, se plânge un vânzator venit tocmai de la Iasi sa scape de un Skoda Fabia.
