|

Lui Edi Popica i s-a fãcut creasta ca a lui Penes Curcanu (pamflet)

Schimbarea prefectului de Vaslui a împãrtit presa vasluianã în trei. Unii care-l contestã aprig, altii care vor sã ajungã purtãtori de cuvânt si ultimii, sau mai degrabã ultimul, care stã la cotiturã fiindcã nu stie dacã va mai rãmâne angajat la stat, ori ba. De fapt, atacul împotriva lui Popica are un substrat mai profund. Faptul cã are muschi, sotie cool, masinã scumpã si e tuns ca un soldãtel la final de stagiu nu cred cã ar crea o asa mare greatã frigidelor din presa vasluianã, ci mai degrabã palpitatii. Asadar, de unde atâta urã pe bietul bãiat? Cã nu credem varianta cã cineva ar fi invidios si nu poate dormi cã lui Popica i-a pus Dumnezeu mâna în cap, cãsãtorindu-se cu fata cea micã a lui Savin-constructorul.

De fapt, tot acest atac este atent regizat din interiorul PSD, unde o aripã asteaptã în transee, cu baionetele scoase iesirea lui Buzatu la pensie. E frumos cã si în partidul lui Miticã se ascut cutitele, fiindcã sincer ne cam sãturasem numai cu scandaluri la PNL, PMP sau ALDE. Atacurile împotriva lui Popica au multe în comun si cu atacurile primarului Pavãl, iar întârzierea numirii sale ca prefect si mentinerea lui Isabel nu e doar o ambitie a lui ALDE. Actualul prefect Isabel a fost foarte sincer. Se astepta ca pe 5 ianuarie sã fie schimbat si, vãzând cã acest lucru nu se întâmplã, în fiecare sãptãmâna când era sedintã de Guvern îi multumea lui Dumnezeu. La un moment dat, s-a trezit cu un telefon si i s-a spus cã este asumat de ALDE. Ce era omul sã facã, sã le spunã cã nu vrea. Si a început sã spere, nestiind cã face niste jocuri periculoase ale unui grup din PSD care vrea o schimbare în partid, dar una linã si de catifea.

În cele din urma, se pare cã lui Popica i-a picat în cap cusma lui Penes Curcanu si a ajuns sef si peste cucul lui Gentimir.

Edi Curcanu

Plecat-am multi, noi, din Vaslui

Si cu ghebosu-n frunte,

Si nu-i era rãu nimãnui,

C-avea lovele multe.

Voiosi ca beizaidele rosii,

Ne-am împlinit cu totii visul,

Si am ajuns cu toti ca bosii,

Chiar dacã unii nu aveau permisul.

.

Cazacu e cãprar la Primãrie,

Eu sunt sergent la Prefecturã,

Doar Tudorel e fãr’ de împãrãtie,

Cã ia lu’ ãl bãtrân din bãtãturã.

Si uite asa din soim voios,

Port pãlãrie de curcan, drept multumire,

De mi-a trecut din os, prin os,

Aceastã falnicã numire.

.

Prin foc, prin spãgi si mult parfum,

Ajunse-i într-o conjuncturã,

Si dupã ce-am luptat, iatã-mã-acum

Sus, sus, la Prefecturã.

Jos! Jos! Jos! Jos! presarii tipã,

Sãrind pe noi hingherii,

Dar i-am învins într-o clipitã,

Fiindcã suntem cu totii smecheri.