spot_imgspot_img
17.2 C
Vaslui
29-mart.-2024

LUMINI DIN SATE : Vasile Fânaru si cãrtile sale

- Advertisement -

SCRIITOR… Afirmatia cã satul românesc, si poate în cea mai mare mãsurã cel vasluian, trece printr-o crizã a devenit un adevãr considerat undeva drept o banalitate. Satele se depopuleazã, scolile au din ce în ce mai putini elevi, cultura traditionalã este amenintatã si ea, fiind înlocuitã cu imitarea unor sãrbãtori strãine sau cu un folclor falsificat. Mijloacele mass-media contribuie, din pãcate, în cea mai mare mãsurã la crearea acestui tablou veridic, nu însã în totalitate. Sunt alese unele aspecte sau unele personaje din lumea satului care, desi nu sunt reprezentative, sunt popularizate excesiv. Existã, însã, în lumea satelor adevãrate lumini intelectuale, care au reusit sã-si pãstreze nobilul statut indiferent de împrejurãri. Se continuã, astfel, traditia preotilor si învãtãtorilor, care scriau monografii ale satelor sau editau reviste culturale în mediul sãtesc. Astfel, regãsim personaje asemãnãtoare indiferent de ocupatiile pe care le întreprind sau de gradul academic al studiilor.

Dan Ravaru

Vasile Fânaru, care peste un an va împlini vârsta semnificativã de 70 de ani, s-a nãscut la Gherghesti, dar toatã copilãria si mare parte din existenta sa ulterioarã au fost legate de satul Bãcani. A absolvit scoala generalã si pe urmã, ca multi fii ai satului, s-a încadrat în muncã lucrând în fabricã de la o vârstã fragedã. Nu s-a multumit, însã, cu acest statut, a urmat liceul seral, a citit mult, a început sã colaboreze în presã si s-a situat în fruntea unor comunitãti, fiind pentru scurte perioade primar sau consilier comunal. Retras în Bãcani, s-a dedicat din ce în ce mai mult scrisului, având la bazã o culturã generalã vastã pe care a reusit sã si-o însuseascã. Amintim din scrierile sale monografia „Comuna Bãcani, între trecut si prezent” (2011). Din anul 2013, tipãreste si redacteazã în continuare revista localã de culturã „Bãcani”. În anul urmãtor, va tipãri cartea „Principalele sãrbãtori crestine si precrestine de peste tot anul”, apãrutã la editura Sfera din Bârlad. La aceeasi editurã, va tipãri în 2016 cartea „Bãcanii odinioarã”. Activitatatea sa culturalã implicã si multe alte aspecte pe care le vom aminti pe parcurs, inclusiv ultimul volum tipãrit, intitluat „Împreunã” (Sfera, 2019). Pentru Vasile Fânaru, oamenii din comuna Bãcani sunt personajul principal si permanent al scrierilor sale, dar vom întâlni douã preocupãri majore, care consacrã adevãrate modele istorice si culturale: familia Palade si generalul Gheorghe Naumescu. De altfel, volumul „Împreunã” începe prin evocarea celebrei nunti de la Suseni-Bãcani, de la sfârsitul secolului al XVII-lea, care a declansat o serie de evenimente importante pentru istoria Moldovei. Velicico Costin, fratele marelui cronicar Miron Costin, bea prea mult la nuntã si dezvãluie tainele unui complot pregãtit domnitorului Contantin Cantemir, care întotdeauna si-a gãsit si un „turnãtor”, de data aceea în persoana boierului Ilie Tifescu, poreclit „Frige-vacã”, astfel domnitorul aflã tot ce s-a pus la cale. Urmeazã represalii sângeroase, între care uciderea lui Miron Costin si a altor mari boieri. Gheorghe Naumescu, înrudit cu familia Palade, este considerat unul dintre marii eroi ai Rãzboiului pentru Întregirea Neamului. Desi foarte bolnav, colonelul Gheorghe Naumescu rãspunde la mobilizarea din august 1916, plecând în fruntea Regimentului 2 Rosiori din Bârlad. Va fi în fruntea celebrei sarje de la Prunaru, când cavaleristii bârlãdeni au asaltat pozitii întãrite cu mitraliere si tunuri, suferind mari jertfe, între care s-a înscris si colonelul Gheorghe Naumescu, cãzut grav rãnit în fruntea celor pe care îi comanda, mort într-un spital din Sofia si general post-mortem. Pe lângã imaginea evocatã în scris a generalului, Vasile Fânaru a reusit sã-i ridice si un bust.

O lectie pentru multimea de doctori la universitãti strãine de prestigiu, care nu stiu sã lege douã cuvinte

Dintre lucrãrile scriitorului si istoricului, chiar fãrã diplome universitare, Vasile Fânaru, ne vom opri asupra cãrtii despre sãrbãtorile crestine si precrestine si asupra volumului „Împreunã”. Mai întâi remarcãm tinuta stiintificã a lucrãrilor, acuratetea celor exprimate, citarea izvoarelor, cuprinse într-o bibliografie impresionantã. Cãrtile sale sunt, totodatã, o lectie pentru multimea de doctori la universitãti strãine de prestigiu, care nu stiu sã lege douã cuvinte. Ne amintim de o domnisoarã ministru, cu doctorat la Harvad, a cãrei operã stiintificã se rezuma la studierea cazului unei babe care vindea usturoi. Împãrtirea sãrbãtorilor românesti în crestine si precrestine se reflectã, de fapt, în timp a spiritualitãtii românesti. De mii de ani, strãmosii nostri mai îndepãrtati sau apropiati au trãit pe acest pãmânt si au lãsat urme materiale pe care le studiazã arheologii, dar si spirituale, care pot fi reflectate mai greu sau mai usor în folclorul românesc. Înteresant este faptul cã autorul împarte anul în douã sectiuni: una a lunilor pe care le stim astãzi, care curprinde sãrbãtori crestine, respectiv ianuarie februarie etc, si o a doua sectiune cu denumirile populare, vechi, pentru lunile anului: gerar, fãurar, mãrtisir, prier, florar, ciresar, cuptor, gustar, rãpciune, brumãrel, brumar, undrea. Unele nume par ciudate, însã, se explicã foarte usor. De exemplu, undrea vine de la Sf. Andrei si se extinde pentru luna decembrie. Sã dãm si un exempu concret pentru modul în care sunt concepute capitolele: august – luna august începe cu postul Adormirii Maicii Domnului; în ziua de 6 august sãrbãtorim Schimbarea la Fatã a Domnului; pe 15 august Biserica Crestinã Ortodoxã prãznuieste Adormirea Maicii Domnului; la 22 august crestinii sãrbãtoresc Tãierea Cinstitului Cap al Sf.Ioan Botezãtorul. De la crestinism ne întoarcem în timp, la rãdãcini. În luna gustar, vom întâlni în prima zi practici vrãjitoresti, numite ale Macoveilor, apoi Obrejenia, nopti orânduite pentru culegerea plantelor mãduitoare. În aceastã carte se remarcã într-un mod cu totul deosebit cele scrise despre ziua de 15 august. Avem pe de o parte marea sãrbãtoare crestinã a Adormirii Maicii Domnului, dar pe de alta, amintirea unui aspect fundamental al strãvechilor mitologii, adicã amintirea Marii Zeite a Pãmântului, numite Geea sau Magna Mater Terrae. În mitologia româneascã, amintirea acesteia se face ori de pe pozitii adversare crestine, ea fiind caricaturizatã în Baba Dochia sau i se acordã cel mai mare respect atunci când cinstim pãmântul. În trecut, când o femeie avea mari probleme la nastere, era ridicatã de pe pat si asezatã direct pe pãmânt pentru a primi ajutorul Marii Zeite.

„Când vindeti la strãini pãmântul, vã vindeti tara si pe voi”

Volumul apãrut mai recent „Împreunã” sugereazã prin titlul sãu apropierea dintre domenii culturale si artistice. Vom întâlni titluri aparent deosebite, spre exemplu „Nunta de la Suseni” de care am mai vorbit, medalioane ale unor eroi sau oameni de culturã, reveniri la obiceiuri si traditii etc. Peste tot, însã, expunerea teoreticã este dublatã de o creatie literarã care în mod direct, dar cel mai adesea indirect exprimã esenta celor afirmate mai înainte. De aici rezultã si titlul cãrtii, dar mai ales legãtura intimã dintre convigerile exprimate în articol si îmbrãcarea lor în forme literare artistice. Scriitorii ale cãror lucrãri sunt incluse în carte sunt foarte diferiti ca valoare artisticã sau prezentã în istorii literare sau alte lucrãri de specialitate. Vom întâlni numele unor mari creatori, alãturi de prezente foarte putin cunoscute, însã, aflându-se de aceeasi parte a baricadei. Sã citãm lista acestor uimitoare apropieri dintre scriitori pe care îi cunoastem atât de diferiti. Astfel, Grigore Vieru, Mihai Eminescu, Ion Creangã, Emil Cioran vor fi alãturi de Adrian Teodor Pãstrãv, Traian Nistiriuc, Ion Grãmadã, Gheorghe Buzã, putin cunoscuti, dar cu versuri de un patriostim arzãtor. Douã nume se mai remarcã în mod deosebit prin prezenta mai multor creatii: Lãcrãmioara Iolandina Ivan din Bãcani si binecunoscutul si apreciatul poet Petrus Andrei. În ansamblu, scrisul lui Vasile Fânaru este un exemplu de culturã trecutã prin filtrul înãltãtor al iubirii de tarã si de oameni. Afectivitatea sa înfrumuseteazã toate cele prezentate, iar faptul cã a rãmas alãturi de consãtenii sãi, le împãrtãseste sentimentele si reuseste sã îi aducã în paginile cãrtilor sale pe cei care gândesc si cu inima, nu numai cu mintea, este deasupra dramelor prin care trece satul contemporan. Vom întâlni versuri care nu s-au bucurat de popularitate pânã acum, dar care pot alcãtui o antologie a durerii tãranului, care dupã ce s-a vãzut din nou în posesia pãmântului strãmosesc, îl vede acum înstrãinat la fel de fel de neamuri. Sã îl ascultãm pe Eugen Zainea, vorbind în numele tuturor tãranilor: „Când vindeti la strãini pãmântul, vã vindeti tara si pe voi / Iar ochiul tãrii umilite, trãdate, pângãrite, plânge / Trece orice petec de pãmânt, a fost în timp, stropit cu sânge / Si e-nterit pe vesnicie cu oase sfinte de eroi / … /Treziti-vã din letargie, în acest an, poporul meu! / Eu vã veghez din nemurire. / Sã ne ajute Dumnezeu!”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.