spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

Mama Mirela, norocul si stâlpul elevei date în plasament, care a ajuns sefã de promotie!

- Advertisement -

DIN DRAGOSTE… Povestea sefei de promotie de la Colegiul Agricol “Dimitrie Cantemir”, Florentina Pãcuraru, cea care a ajuns liderul generatiei sale, în ciuda faptului cã se aflã, de 11 ani, în plasament familial, a stârnit multã emotie! Si nu sunt putini cei care s-au întrebat, totusi, cine este acea asistentã maternalã de exceptie, care a reusit sã transforme copila plãpândã, de care râdeau copiii la scoalã, pentru cã nu stia nimic, într-un elev premiant, care, iatã, a absolvit liceul din Husi, ca sef de promotie. Ei bine, ea se numeste Mirela Blagoci, si si-a început munca de asistent maternal ca o predestinare, exact în perioada în care Florentina si sora ei erau luate din casa pãrintilor, din Pãdureni. “Am avut un soc si eu, si sotul, când, în prima zi când ni le-au adus, cele douã fetite, care aveau cu ele doar o plasã cu câteva hãinute, s-au uitat la noi si ne-au spus: ce faci mama? Ce faci, tata? Din acel moment, ele au devenit fetele noastre”, spune mama Mirela. Nu ar concepe ca Florentina, oricât de departe ar duce-o drumul în viatã, dupã terminarea scolii, sã nu se reîntoarcã la Bunesti si sã spunã: “am venit ACASÔ!

În spatele unui copil de succes, de cele mai multe ori, în viatã, se aflã niste pãrinti pe mãsurã! Acesta a fost norocul Florentinei Pãcuraru, fetita care, în urmã cu 11 ani, se trezea luatã din casa pãrinteascã de autoritãti, ca sã fie dusã, alãturi de sora sa, printre strãini. Din a doua încercare (dupã ce prima familie, din Vetrisoaia, le refuzase, dupã numai o sãptãmânã), fetitele au nimerit la familia Blagoci, Mirela si Neculai. Ea si sotul ei locuiserã mai multi ani la Arad, unde Neculai Blagoci fusese miner, iar de o vreme, reveniserã la Bunesti. “Noi avem douã fete, de care suntem foarte mândri. Ambele erau atunci la facultate. Noi rãmãsesem cam singuri aici si ne-am gândit sã fac acel curs de asistent maternal, sã crestem un copil. A fost un curs de douã sãptãmâni, pe care eu l-am luat în serios. Am învãtat multe atunci. Si legislatie, si reguli de prim-ajutor, si asistentã socialã. Într-o zi, cred cã era pe 4 mai 2008, am primit un telefon. Mi s-a spus cã dacã vreau sã iau douã fetite, douã surori, sã dau rãspunsul în 10 minute. Mi-am întrebat sotul, care muncea în grãdinã. Am fost de acord. Plouase zilele acelea si ne-am dus în centru, ca sã asteptãm masina de la Protectia Copilului. Erau doi copii, cu o sacosicã, în care aveau vreo douã hãinute. Cât ne-am mai învârtit noi pe aici, ca sã vedem cum facem, ce facem, ele ne-au spus, privindu-ne cu ochisorii lor: ce faci, mama? Ce faci, tata? Am avut un soc. Nu e totuna sã vezi niste copii strãini, care îti spun, “mama” si “tata”. Le-am îndrãgit si am spus cã vor fi precum fetele noastre”, povesteste Mirela Blagoci.

“Plângeam toate trei pe bãncutã, afarã, când vedeam cã nu evolueazã deloc”

De a doua zi, s-a dus si le-a înscris la scoala din sat. Nu au fost primite bine, cãci nu stiau nimic, nici sã scrie, nici sã citeascã si nimeni nu pãrea sã aibã rãbdare cu acesti copii, rãmasi în urma celorlalti. “Pânã se termina acel an scolar, am mers asa, dar de cum a început vacanta, am spus cã nu voi lãsa copilele asa. Le-am luat cãrti, abecedare, totul. Pe bãncuta aceea din fatã stãteam toate trei si fãceam lectii. Le purtam mânutele. Plângeam toate trei, cã vedeam cã nu evolueazã deloc. Zic, Doamne, nu se poate. Fãrã carte nu faci nimic în viatã. Nicoleta era mai slãbutã, fiind si un pic bolnãvioarã, dar Florentina pãrea cã ar putea mai mult. Si iar o luam de la capãt. Si toatã vara am fãcut lectii toate trei. Când s-a dus la scoalã, în toamnã, la prima sedintã cu pãrintii, doamna învãtãtoare m-a felicitat. Nu îi venea sã creadã cã fetita care, în primãvarã, stãtea si nu stia absolut nimic, acum este un copil premiant. Si Florentina a luat premiul I în acel an si în toti anii, pânã la clasa a VIII-a”, spune, cu mândrie, Mirela Blagoci.

Chiar si dupã ce nu-i va mai fi asistentã maternalã, casa din Bunesti va fi mereu “ACASÔ si pentru Florentina!

Ce a fãcut Mirela Blagoci în plus fatã de cât era obligatã sã facã? Ei bine, acest lucru nu va putea fi evaluat decât de Florentina si de sora ei, când vor avea maturitatea necesarã. Cert este cã mama Mirela s-a strãduit ca fetele sã învete carte, sã stie cã regulile sunt importante. Sã tinã seama de respect si de un program, care sã le chibzuiascã timpul. I-a cerut Florentinei sã îi scrie scrisori mamei ei naturale, internatã în spital la Murgeni de 11 ani, tocmai pentru ca aceastã legãturã cu mama naturalã sã nu se stingã de tot. Ceea ce este cel mai important în acest caz, este perspectiva la care se raporteazã Mirela Blagoci, în ceea ce o priveste pe Florentina: “Chiar dacã, dupã ce terminã scoala, eu, ca asistentã maternalã îmi închei datoria fatã de Florentina, trebuie sã stiti cã ea tot aici va fi si tot aici va veni. Ea va veni acasã. Nu concept altfel. Poate ajunge un om mare, ceea ce si meritã. Poate cã locul sãu va fi departe sau aproape, nu stiu. Dar ea unde sã se ducã, atunci când va fi sã spunã: vreau sã mã duc acasã? Ea nu are un alt loc, decât aici. Aceasta este casa în care ea se va întoarce si va spune cã da, am revenit acasã, la pãrintii mei. La mama si la tata”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.