FRUMUSETE APARTE… La cîtiva kilometri de drumul national care leagã Vasluiul de Bacãu, ascunsã sub niste dealuri molcome, regãsim Mãnãstirea de la Floresti, lãcas de cult care reprezintã una dintre cele mai importante realizãri ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Husilor. Mãnãstirea a fost construitã în jurul anului 1590, de vornicul Cârstea Ghenovici si jupâneasa lui, Anghelina. Sufletul acestui loc sfânt o reprezintã Icoana Maicii Domnului, denumitã de credinciosi drept „Sfânta de la Floresti”. Mãnãstirea Floresti este situatã la 38 km nord de orasul Bârlad, la capul dealurilor Poienestilor, la întâlnirea vâlcelelor Lunca si Humãria, între dealurile Mircesti, Cobotoaiei si Poienesti. Este strãbãtutã de pârâul Simila care primeste pe dreapta lui pârâul Humãria. Dinspre Vaslui se poate ajunge relativ usor, prin satul Poienesti.
În anul 1686, nepotul ctitorilor, vornicul Gavrilitã Costache, a zidit la Floresti o bisericã pe locul în care fusese un alt lãcas. Constructia bisericii a fost dusã la bun sfârsit de fiii vornicului. Mitropolitul Veniamin Costache si rudele sale s-au îngrijit de aceastã mãnãstire pe care, mai târziu, au închinat-o Muntelui Athos. Existenta mãnãstirii a fost una zbuciumatã, care si-a pus amprenta asupra întregului lãcas. În anul 1802, biserica a fost avariatã de un cutremur, iar arhimandritul Nil a început construirea altui lãcas, care s-a pãstrat pânã astãzi. În anul 1863, mãnãstirea a fost desfiintatã, un an mai târziu confiscându-i-se toate averile si fiind transformatã în bisericã de parohie. Fostul palat al stãretiei a fost transformat în spital, Floresti devenind, pânã în anul 1991, când mãnãstirea a revenit, în sfârsit, la destinatia initialã, un important centru medical al judetului, unde erau internati oamenii cu afectiuni psihice. Din 1991, au început si lucrãrile de consolidare si de restaurare, prin grija ieromonahului Iezechiel Ariton, lucrãri care se desfãsoarã si astãzi, cu mare greutate, întrucât fondurile pentru restaurarea unui important lãcas de patrimoniu al judetului nu sunt niciodatã suficiente.
O cãlugãritã, Floarea, a fãcut o bisericã de lemn
Traditia spune cã mãnãstirea s-a numit Floresti de la o cãlugãritã pe nume Floarea, care ar fi fãcut o bisericã de lemn cu hramul Sfântului Nicolae, dupã cum reiese dintr-un document de la Stefan Tomsa, emis în anul 1612, 25 aprilie:…”slobozit pentru Mãnãstirea Smila unde hramul este la Sfântul prooroc Ilie, pe un loc situat între Cãprãrie si cotuna Morile, ce a coexistat cu cea nouã ziditã de Cârstea Ghenovici la 1590, cu 4 km mai spre Nord de unde a existat satul Floresti.”
„Sfânta de la Floresti” este singura icoanã fãcãtoare de minuni din judet
DE NEPRETUIT…Numitã si „Sfânta de la Floresti”, icoana din interiorul mãnãstirii, îmbrãcatã în argint si poleitã cu aur, o înfãtiseazã pe Maica Domnului, tinându-l în brate pe pruncul Iisus. Obiectul de cult a fost realizat în anul 1749, pe cheltuiala doamnei Ecaterina, cea de-a doua sotie a lui Constantin Mavrocordat, sub supravegherea Mitropolitului Daniil al Sidei, din Asia Micã. Este descrisã în cartea „Sfintele Icoane fãcãtoare de minuni din România”, semnatã de arhimandritul Ioanichie Bãlan, ca fiind singura icoanã fãcãtoare de minuni din judetul Vaslui si Episcopia Husilor.
MINUNE …Icoana care aduce ploaia este plimbatã prin judet, la vremuri de secetã
Icoana fãcãtoare de minuni de la Floresti aduce si ploaia. În vreme de secetã, multi preoti de la parohii din Vaslui si judetele învecinate vin sã cearã icoana de la Floresti, pentru a face slujbe în satele respective, cerând divinitãtii sã binecuvânteze câmpurile cu ploaia binefãcãtoare. Renumele icoanei a crescut, credinciosii observând cã, de fiecare datã dupã ce a fost scoasã în sate, s-au fãcut slujbe, iar oamenii s-au închinat, a venit ploaia! Cu sufletul greu si cu lacrimi în ochi, oamenii îngenuncheazã în fata Sfintei si-i destãinuie necazurile lor, rugând-o sã-i ajute. Cãlugãritele de la mãnãstire spun cã aceia care au cerut ajutor divin de la Maica Domnului de la Floresti, au scãpat de problemele pe care le aveau. Maica Domnului, se spune, nu are nevoie decât de credintã. Numai asa poate interveni în ajutorul celor loviti de soartã.
