|

Mândru cã sunt …vasluian -cu jumãtate de gurã!

PÃRERI….Pentru multi dintre locuitorii municipiului Vaslui, mândria este un termen relativ. Acestia sunt mândri de orasul lor, dar de multe ori, sentimentul se rezumã doar la faptul cã e un oras frumos. “Sunt mândru cã sunt din Vaslui. E un oras frumos si linistit. E locul unde am crescut si nu cred cã mã voi simti la fel în alt oras”, Mihai, 22 ani. În cele mai multe cazuri, neajunsurile sociale si economice îi fac pe unii vasluieni sã se întrebe dacã au cu ce se mândri sau nu. “Sincer, nu stiu ce sã spun. Sunt mândru cã sunt din Vaslui, pentru cã aici m-am nãscut, dar nu pot trece cu vederea neregulile din jurul meu. S-au schimbat multe, coruptia a scãzut si avem un spital nou, dar avem mari probleme când vine vorba de educatie si culturã. Încã suntem paria României si nu reusim sã ne dregem imaginea, pentru cã multi dintre vasluieni sunt nepãsãtori si nu îi intereseazã decât viata lor.”, Alin, 28 de ani.

De multe ori, oamenii sunt mândri de locul în care se nasc, pentru cã sunt legati de acel pãmânt si pentru cã acolo sunt cele mai frumoase amintiri. “Chiar dacã am plecat în Anglia, nu orasul în sine m-a fãcut sã plec, ci lipsa banilor. Când voi strânge destui bani, mã voi întoarce acasã sã îmi fac un viitor în orasul unde am crescut. Din pãcate, sunt printre putinii care gândesc asa si iau calea usoarã pentru a rezolva o problemã. Adicã fug de oras în loc sã încerce sã vin înapoi si sã creeze un oras mai bun”, Andrei, 24 ani. Sau pentru cã am muncit o viatã în acelasi loc, iar rãdãcinile sunt forte bine înfipte în locul de bastinã. “Domle’, sunt mândru cã sunt din Vaslui. Avem oameni puternici si gospodari în judetul ãsta. Toti din tarã spun de rele, dar nu au stat o zi în locurile unde se întâmplã bine. Nu zic cã aici trãim cel mai bine, dar crescând aici esti învãtat cu bune si cu rele. Copiii cresc frumos si merg mai departe pe la facultãti si fac bine în lume.”, Gheorghe, 66 ani. Dar de multe ori problemele ne fac sã ne aducem aminte cã nu trãim doar din mândrie. Fie cã sunt problemele sociale. “Îmi iubesc orasul si nu as fi vrut sã mã nasc în altã parte. Totusi, nu sunt mândrã de concetãtenii mei, pentru cã nu înteleg cã nu mai suntem la tarã si putem face ce vrem noi. Nu înteleg resposabilitatea de a avea grijã de curãtenia de pe strãzi, dau vina mereu pe altii pentru viata grea pe care o duc. Suntem un oras de plângãciosi care nu vor sã facã mai mult si asteaptã cu mâna întinsã la altii. De aceea, vreau sã fac facultatea în strãinãtate si cu sigurantã, dacã o sã mã stabilesc în România, dupã, nu o sã fie în Vaslui.”, spune Roxana, 19 ani. Fie cã sunt cele financiare. “Eu nu sunt mândru cã sunt din Vaslui. E un oras mic si nu ai nici o viziunea de viitor. A trebuit sã plec în Spania ca sã îmi pot face o casã si sã îmi pot creste copilul cum trebuie. Acum, eu si sotia mea lucrãm cu schimbul în strãinãtate pentru cã tot nu am reusit sã ne gãsim locuri de muncã stabile. Nu se vrea ca orasul ãsta sã se dezvolte. Industria moare încetul cu încetul, dupã ce Ulerom s-a închis, acum si Textila s-a închis. Patronii trag tepe la oameni, pentru cã fiecare este pentru el. Din pãcate, nu avem altundeva unde sã mergem.”, Alexandru, 38 de ani. (Andrei Manolachi)