spot_imgspot_img
28.7 C
Vaslui
16-apr.-2024

Marele trofeu al Festivalului “Cântec drag din plai strãbun” merge în Gorj

- Advertisement -

FOLCLOR…Petronela Bîrsilã, tânãra de 14 ani care a fãcut senzatie la Next Star, cântând la cartof si alte pseudo-instrumente, este marea câstigãtoare a Festivalului “Cântec drag din plai strãbun”. Tânãra le-a multumit tuturor celor care au îndrumat-o pe acest drum si le-a promis cã nu-i va dezamãgi. “Pe lângã acest premiu foarte important, sunt mândrã si de faptul cã am avut onoarea de a cânta alãturi de o renumitã orchestrã, si anume Orchestra profesionistã Rapsodia Vasluiului, condusã de domnul dirijor Cristian Nãstase. Multumesc juriului pentru încrederea acordatã, multumesc organizatorilor pentru cã au realizat acest frumos festival, multumesc încã o datã pe aceastã cale doamnei Nicoleta Lãcãtusu pentru tot ceea ce m-a învãtat din punct de vedere vocal si, nu în ultimul rând, îi multumesc domnului profesor doctor Stefan Popescu pentru cã m-a învãtat sã cânt la pseudo-instrumentele inventate de dumnealui”, a declarat tânãra, dupã aflarea rezultatelor. Alãturi de aceasta, alti zeci de concurenti au fost rãsplãtiti pentru spectacolul oferit în cadrul celei de-a XIV-a editii a festivalului. S-au acordat mentiuni, premii speciale, premii I, II si III.

“Cred cã încet-încet tineretul se întoarce la folclor din plãcere”, a fost concluzia unuia dintre spectatorii prezenti la Festivalul “Cântec drag din plai strãbun”, o concluzie optimistã si destul de ancoratã în realitate atunci când asisti la un asemenea festival. Circa 120 de participanti din întreaga tarã, dar si din Republica Moldova si Ucraina, au încercat sã convingã juriul de calitãtile lor vocale. Multi dintre ei chiar au reusit, cãci au fost si premiati. Cei care poate au fost pe deplin multumiti de prestatie vor avea si la anul, la cea de-a XV-a editie, ocazia de a-si demonstra talentul.

“Muzica popularã nu va muri niciodatã”

Pe parcursul celor douã zile de festival, sala Casei de Culturã a fost plinã de vasluieni dornici de a-si încânta auzul cu muzicã popularã autenticã. Chiar dacã pe scenã a fost agitatie mare, publicul a stat linistit si a urmãrit participantii cu admiratie. Abia când numãrul era gata, se dezlãntuiau în aplauze si urale. “Muzica popularã nu va muri niciodatã”, este de pãrere Geanina Frãtilã, un alt spectator. Nici de cealaltã parte a baricadei, cea a concurentilor si a îndrumãtorilor, opiniile nu sunt diferite. “Pentru orice solist si cântãret este mare opotunitatea de a cânta acompaniati de o orchestrã profesionistã” – Mara Fortu, prof. îndrumãtor, “Mi-a plãcut grozav. Sonorizarea a fost foarte bunã si juriul de apreciat” – Carol Cudilici, sofer pentru Ansamblul “Mostenitorii”.

Folclorul, între spectacol si autenticitate

Dan Ravaru, etnolog, membru în juriul Festivalului “Cântec drag din plia strãbun”

“Folcorul (denumirea provine din englezã, unde <<folc>> înseamnã popor, iar <<lore>> , întelepciune) este reprezentativ pentru orice popor si reprezintã aspectul major al identitãtii sale alãturi de limbã si istorie. De aceea, valorificarea sa reprezintã o datorie de onoare si trebuie sã se încadreze în regulile stricte ale acestei forme de spiritualitate nationalã. Între acestea, amintim sincretismul, adicã exprimarea împreunã a mai multor aspecte artistice, oralitatea si anonimatul. Atunci când aceste criterii nu sunt respectate, putem vorbi de falsificarea poporului cu bunã stiintã sau rea-intentie.

La aceste aspecte definitorii am meditat, urmãrind evolutiile din cadrul exceptionalului festivel-concurs, intitulat <<Cântec drag din plai strãbun>>, un adevãrat maraton artistic care a avut loc pe scena Casei de Culturã “Constantin Tãnase” pe parcursul a douã zile (21-22 aprilie). Am fost uimit mai întâi de numeroasa participare, incluzând reprezentanti din aproape toate provinciile românesti si ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost prezenta unor soli ai folclorului românesc din zona Cernãuti. Interpretii, câteva sute la numãr, au avut o prezentã scenicã deosebit de bine realizatã, respectând costumul popular – obligatoriu în spectacolele de folclor. Au apãrut diferentieri atât individuale, fiecare interpret având personalitatea sa, dar si la modul general. Mai întâi, folclorul traditional a fost bogat reprezentat la toate categoriile de vârstã, fiind uimitor faptul cã unii interpreti foarte tineri cunosteau si interpretau cu mult simt artistic folclor autentic, respectiv balade si doine. De fapt, acesta este fondul de aur al folclorului românesc. Nu întotdeauna însã impactul asupra publicului este pe mãsura pieselor traditionale interpretate. Structura sufleteascã a românului cunoaste o accentuatã înclinare spre meditatie, spre interiorizare, spre o profunzime deosebitã a sentimentelor. Toate acestea sunt definite prin cuvântul dor, fãrã echivalent în alte limbi, poate cu exceptia lui <<saudade>>, adicã singurãtate, în portughezã. Tocmai acest dor este prezent în doine, adevãratele bijuterii ale creatiei populare si care erau cunoscute de foarte multi interpreti. Alãturi de doine, se impun în creatia popularã românescã baladele. Desigur, aici avem unele rezerve legate de Miorita. În primul rând, aceastã frumoasã piesã a folclorului românesc este de fapt în bunã parte o prelucrare a lui Vasile Alecsandri, rãspânditã în scoalã. La origine a fost legatã de sacrificiul benevol al daco-getilor, care credeau cã printr-o moarte voluntarã vor ajunge ca Zamolxe. Din pãcate, V. Alecsandri s-a oprit la o variantã târzie, care si-a pierdut sensul initial ajungând la o banalã rãfuialã pentru bani. De aceea, trebuie sã evitãm varianta Alecsandri în manifestãrile folclorice, sã cântãm alte variante mai apropiate de spiritul popoarelor. Dar exceptând cele subliniate mai sus, repertoriul de baladã a fost exceptional de valoros, unele dintre acestea, de exemplu, despre Zãtreanu, Ghergheles, prezentând accentuate zone de originalitate.

Însã ceea ce spuneam mai înainte, nu întotdeauna aceste capodopere exceptionale ale folclorului, doinele si baladele, sunt agreate de public pe mãsura lor valoricã. Astfel, se explicã faptul cã interpretii acestora, cei mai autentici ai folclorului, au fost întrerupti dupã primele versuri cântate. În schimb, au predominat melodiile interpretate ritmic, cu repeziciune, cele mai multe prezentând influente din nordul Moldovei, desi interpretii erau din judetul Valsui sau din alte judete din sudul Moldovei. Exceptie au fãcut cei instruiti de profesorul Mihai Cornea. Situatia nu este întâmplãtoare la ora actualã peste tot si la fel ca la festivalul-concurs de la Vaslui putem stabili douã categorii mari în lumea folclorului popularizat, cel autentic si cel de scenã, spectacol. Folclorul autentic rãmâne definitoriu pentru sufletul românesc si include valori exceptionale atât artisitce, dar si trãsãturi privind credintele strãvechi, magice sau aspecte legate de istorie. Printr-o educare a publicului, si acest folclor care trezeste uneori sentimente si trãiri sufletesti aparent uitate s-ar putea înscrie în circuitul national artistic. Predominã însã folclorul de spectacol, care înseamnã în primul rând divertisment si nu tine cont de reguli. De aici, amestecul de stiluri zonale, dorinta de a place publicului în orice mod, artificiile interpretatice, refrenuri care reîntâlnesc la fiecare piesã cântatã, de exemplu acel ‘diri-diri-da’ pe care l-am auzit de zeci de ori în timpul festivalului. Ceea ce este însã cel mai grav este falsificarea textelor în mod grosolan. Textele autentic folclorice cultivã de sute de ani anumite motive esentiale s-au perfectionat de-a lungul timpului, ajungând la desãvârsire. Este rusinos faptul cã anumiti indivizi au ajuns sã inventeze versuri de cea mai slabã calitate si sã le proclame folclor. Dacã în trecut mãcar aveau rusinea sã asundã acest lucru, pretinzând cã stiu versurile de la bãtrâni, acum acesti falsificatori nu mai au niciun pic de jenã si se declarã textieri, încaseazã si bani pentru falsurile lor. În ansamblu, festivalul-concurs a fost o mare reusitã prin ampla participare a interpretilor de toate genurile, dar din pãcate folclorul autentic, desi prezent la cele mai înalte cote valorice, nu si-a gãsit pe deplin locul. Poate în viitor ar fi necesarã o sectiune specialã pentru doine si balade, iar grupurile vocale folclorice si cei care cântã la instrumente populare, sã nu mai aibã acompaniament, altfel, ne referim la modul general, nu neapãrat la acest festival, vom observa tendinta spre ceea ce americanii numesc culturã pop, respectiv un amestec de prelucrãri folclorice, telenovele, horoscop, ghicitul în cafea etc. Un rol extrem de nociv îl provoacã în contemporaneitate posturile de televiziune Favorit si Etno, care pe lângã difuzarea foarte rarã a unor piese autentice admit orice asa-zis folclor, aprobat de asa-zisi specialisti, pentru a încasa cât mai multi bani si a avea rating. Speranta noastrã este cã România va fi feritã de acest plagiat.”

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.