Şase deţinuţi şi patru persoane care au ieşit recent dintre zidurile penitenciarului gălăţean şi-au povestit ieri experienţele pe aleile Parcului Eminescu oricui a vrut ca, pentru 30 de minute, să împrumute o „carte vie”
O altfel de bibliotecă şi-a deschis vinerea trecută porţile pentru gălăţenii pasionaţi de poveştile de viaţă. Timp de câteva ceasuri, zece persoane care poartă stigmatul trecerii prin spatele gratiilor au fost la dispoziţia celor care au avut interesul să afle câte ceva despre viaţa „la răcoare”. Nu atât despre condiţiile fizice, cât despre traiul în privaţiune de libertate, aşa cum fiecare dintre povestitori l-a perceput. O fişă de „împrumut” completată şi extragerea unui nume din cutia cu „cărţi vii” au precedat întâlnirile. 30 de minute pentru a povesti ani de viaţă petrecuţi la „recuperare”, doruri, frustrări, temeri şi speranţe.
„Puşcăria îţi degradează valorile”
Mitică Trandafir are 28 de ani şi ieri a stat faţă în faţă cu „cititorii”, ca om liber. De două săptămâni nu mai este deţinut în Penitenciarul Galaţi, unde a executat o pedeapsă de un an şi 3 luni. S-a întors la familie alt om, spune el, după o perioadă în care a fost chinuit de dorul fetiţei sale. A învăţat să îşi asume greşelile şi să aprecieze mai mult ceea ce contează cu adevărat în viaţă.
„În Penitenciar îţi lipseşte cel mai mult afecţiunea, comunicarea. Acolo, valorile ţi se degradează destul de tare. Nu mai vrei internet, nu mai vrei mall, nu mai vrei fiţe. Vrei numai să ai linişte şi să poţi să îţi faci pedeapsa, ca să poţi ieşi la familie, afară”, ne-a explicat Mitică. Deşi are puţină vreme de când a părăsit puşcăria, încă nu este complet sigur dacă va fi pe deplin acceptat de societate ca fost deţinut. Speră însă să nu aibă prea multe greutăţi în a-şi găsi de lucru, iar vecinii sau cei care îi vor afla povestea să nu îl pună la zid şi să înţeleagă că s-a făcut „băiat cuminte”.
„Depinde de fiecare om în parte cât de deschis este la reeducare. Dacă interesul tău este să înţelegi ceva din chestia asta, o să înţelegi. Dacă tu te duci acolo şi vezi puşcăria ca o şcoală de şmecherie, nu înveţi nimic. Fiecare îmbracă o haină când ajunge acolo. Pe mine, personal, perioada în care am fost deţinut m-a adus cu picioarele pe pământ, acum apreciez altfel familia, persoanele apropiate”, conchide optimist Mitică.
„Totul e greu în puşcărie”
Vasile are 42 de ani, este din Călăraşi şi în urmă cu mai bine de trei ani a devenit deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi. Pentru că a fost cooperant şi a dat dovadă de bună purtare, iar pedeapsa nu a fost prea mare, a beneficiat de un regim deschis care i-a adus o serie de beneficii: să iasă la muncă, a fost cel mai important şi le-a vorbit despre asta celor care au vrut să îl „împrumute”.
„E mai bine când ieşi la muncă, că ni se scade din pedeapsă. În plus, te ajută să nu înnebuneşti. Faci ceva, îţi consumi timpul şi energia. Dar, ca să ajungi să poţi munci, să fii la sistemul deschis, trebuie să te comporţi bine. Totul a fost greu când am ajuns aici”, spune Vasile.
Mai are 56 de zile până la liberare şi recunoaşte că se teme puţin de ce îl aşteaptă în libertate. Felul în care îl vor privi oamenii, dar mai ales cele două fetiţe care îl aşteaptă acasă, îl preocupă cel mai tare.
„Sunt îngrijorat de felul în care lumea mă va privi când voi ieşi din penitenciar. Copiii mei merg la cămin şi acolo le spun ceilalţi copii că taică-su e la…. Aştept să ies afară şi să îi dau la şcoală, că încă nu i-am dat”, conchide deţinutul.
