Stimati prieteni,
Fiecare clipã care ne apropie de anul 2018 trezeste în sufletele noastre simtãminte atât de diverse, încâlcite chiar, încât reticenta pare a lua locul sperantei. De ce?
1 Decembrie a devenit un simbol national pentru multi români, fãrã semnificatie pentru cei care vin în tarã doar în concediu îngâmfat, iar pentru câteva etnii minoritare e sãmântã de gâlceavã si pricinã de jigniri fãtise. Românul român, credul si concesiv, acceptã senin si inconstient contextul, amânând judecata lucidã si bravã pentru timpuri mai calme.
Noi vrem, de fapt, ca la 1 Decembrie 2018 sã ne asemãnãm în totul cu imaginea mare a României din 1 Decembrie 1918. Vrem si sperãm. Doar sperãm. Fiindcã actiunile noastre de acum, palide, nesemnificative si stângace, lasã a întelege cã parcã am avea, pânã la EVENIMENT, mãcar… un secol.
Si totusi, stimati prieteni, cred în trezirea sentimentului patriotic românesc; cred în ivirea aceluia care sã ne înfrãteascã, sã ne îmbãrbãteze, sã ne scoatã plumbul din picioare si sã-i dea altã întrebuintare. E prea frumoasã aceastã primã zi a lui Decembrie! Acum aproape o sutã de ani eram ROMÂNI. Iar astãzi, chiar dacã suntem EUROPENI, cred cã putem încã sã ne sfintim tara, cum fãceau pe vremuri bunicii si strãbunii nostri, care n-ar fi acceptat sã fim o „regiune”, dupã cum n-au admis sã fim o „gubernie”.
1 Decembrie 2016! Ziua Nationalã a României! Mãrturisesc sincer cã Speranta îmi dã curaj, iar Dumneavoastrã, odatã cu mine, stiu cã simtiti la fel. Multe conjuncturi ne-au ucis încrederea. Nãdãjduiesc sã nu se mai întâmple. Se vor aduna – sunt sigur – fiii acestui neam de prin strãinãtãturile unde slugãresc, vor redescoperi locul natal si Patria dintotdeauna, se vor ruga crestineste si vor pune umãrul la propãsirea României. Vor zidi case pentru ei si copiii lor, vor face santuri împotriva puhoaielor, vor reface codrii si vor umple dealurile cu vii, vor reface lanurile si vor creste stupinele, vor curãta imasurile pentru cirezi de vite si turme de oi, vor îmblânzi fiarele pãdurii si vor redescoperi drumul spre scoalã si bisericã, vor alerga la chemarea României pentru apãrarea fruntariilor ei. Pentru cã „tot ce-i românesc, nu piere!”
Astea sunt gândurile în preajma Zilei Nationale a tãrii Mele. Si nu uitati cã tara Mea se numeste România, pentru care milioane de fii ai Ei si-au vãrsat sângele, zâmbind în fata mortii eroice. Vã doresc ani multi si un CENTENAR plin de har! Vã doresc sãnãtate si un dram de noroc, dar mai cu seamã hãrnicie, dacã vreti sã aveti spor. Sã trãiti, dragi prieteni si compatrioti! Trãiascã Ziua Nationalã a României, în veci!
Magistrat (pens.) Nicolaie MIHAI
Presedintele C.A.R.P. „Elena Cuza” Bârlad
