ATITUDINE… Un compozitor din Vaslui trage un semnal de alarmã dupã ce mai multi pãrinti nu au vrut sã-si mai lase copiii, câstigãtori ai titlurilor de Miss si Mister Boboc 2018, sã participe la finala Balului Bobocilor 2019. Este vorba despre Claudiu Bulete, managerul CB Media, cunoscut la nivel national si international pentru participarea în juriul mai multor festivaluri, dar si prin implicarea în mai multe evenimente dedicate copiilor si adolescentilor. Acesta le explicã pãrintilor, precum si profesorilor care nu au vrut sã-i învoiascã pe elevi pentru a se pregãti de eveniment, cã trebuie sã-si adapteze viziunea despre viatã la vremurile din ziua de azi. “Societate s-a schimbat, iar odatã cu ea trebuie sã ne schimbãm si noi conceptiile despre viatã. «Ai carte, ai parte» este o vorbã justã, pentru cã nu trebuie sã neglijezi cartea. Totusi, în ziua de azi, vorba aceasta trebuie completatã: «Ai carte, dar trebuie sã ai si multã practicã, sã te mai pricepi si la altceva». Regretatul meu profesor Leon Mihnevici, Dumezeu sã-l odihneascã, avea o vorbã: «un elev bun nu este elevul de nota 10, este elevul de nota 8-9, dar care mai iese si cu o fatã în oras, mai face si o activitate în afara scolii». Chiar dacã acesti copii care au participat la bal nu vor face neapãrat o carierã într-un domeniu artistic, toatã aceastã experientã îi va ajuta sã-si completeze personalitatea si sã se dezvolte emotional”, a declarat compozitorul.
Pentru cei care nu-l cunosc, Claudiu Bulete este unul dintre compozitorii care au scris melodii pentru nume sonore din muzica româneascã, nume precum Corina Chiriac sau Mihai Trãistariu. Este absolvent al Liceului Teoretic “Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui, sectia “matematicã-fizicã”, precum si al “Facultãtii de Inginerie Aerospatialã” din Bucuresti, sectia “Structuri Aerospatiale”. S-a apucat de muzicã din proprie initiativã si mai mult din joacã. Dupã trei sãptãmâni de studiu la chitarã, a realizat prima sa compozitie dupã o poezie din manualul de limba rusã. Un an mai târziu, a scris prima sa melodie în adevãratul sens al cuvântului – un colind intitulat “Un sincer La multi ani” – pentru trupa “Shadows”. În 2005, a compus o melodie pentru Alin Vãduva – ulterior cîstigãtor al locului II la X Factor -, cu care se calificã la Festivalul Mamaia. Claudiu Bulete a continuat sã scrie melodii dupã melodii, construindu-si astfel un nume în muzica româneascã. În 2007 îsi deschide propriul studio de înregistrãri, iar în 2008 îl extinde, începând sã realizeze si videoclipuri. Claudiu Bulete este si cel care a lansat-o pe reprezentanta României la Eurovision 2017: Ilinca Bãcilã. Prima melodie cântatã de aceasta în stilul “yodel” a fost compusã de el. Se numeste “Ardelean show” si, în 2013, i-a adus Marele Trofeu la Festivalul Mamaia Copiilor. Piesa a ajuns sã aibã douã milioane de vizionãri pe Facebook si peste 50.000 de distribuiri.
“Societatea capitalistã de astãzi nu este pentru cine doar învatã”
Experienta sa de viatã, în special modul în care a trecut de la o pregãtirea în ingineria aerospatialã la muzicã, l-a fãcut pe compozitor sã reactioneze public când a vãzut reticenta pãrintilor si a profesorilor de a-i lãsa pe adolescenti sã participe la finala Balului Bobocilor 2019. “Adultii din ziua de azi ar trebui sã nu mai priveascã viata prin umbra trecutului. Si ca sã întelegeti la ce mã refer, am sã vã povestesc cazul meu, cum am trecut eu de la inginerie aerospatialã la muzicã. Eu nu m-am gândit niciodatã cã o sã mã fac compozitor. Am terminat Facultatea de Inginerie Aerospatialã, fiind student bursier de merit, apoi am fãcut un master si un doctorat. Intentia mea era sã devin asistent universitar, pentru asta mã pregãteam. În momentul în care mi-am dat seama cã nu voi face parte din domeniul acesta, pentru cã vedeam cã alegerile erau fãcut în functie de anumite interese, de ceea ce voiau anumite persoane, am avut un soc mare. Ulterior am încercat sã reflectez asupra vietii si sã-mi dau seama de un lucru: societatea capitalistã de astãzi nu este pentru cine doar învatã, trebuie sã stii sã faci cât mai multe lucruri, sã ai o experientã practicã. Treptat, viata sau Doamne-Doamne mi-a trasat o altã directie: muzica, hobby-ul meu din liceu. Am pornit pe un alt drum si am început sã fac o carierã si sã-mi câstig existenta într-o lume paralelã. Si nu am fost singurul, am avut multi colegi care desi aveau medii foarte mari, au reusit în alte domenii, nu în cel pentru care se pregãtiserã. Noi avusesem exemplul pãrintilor nostri, care primiserã repartitii, dupã absolvirea studiilor, în functie de mediile avute, adicã de cum învãtaserã în scoalã. Pentru cã mama a avut medie mare, a fost repartizatã la un liceu. Am crezut cã, într-un fel, si eu voi pãti la fel. Acum, privind în urmã, nu-mi pare rãu, pentru cã am o carierã frumoasã în muzicã, de care mã bucur în fiecare zi. Dar nu am cum sã nu mã gândesc: «oare ce s-ar fi întâmplat cu mine dacã nu mi-as fi valorificat talentul acesta? Sau nu i-as fi dat atentie?». Probabil as fi fost un inginer simplu si atât”, povesteste compozitorul.
“Pe viitor, acesti tineri vor avea nevoie, dacã vor sã rãzbeascã în viatã, de experiente practice”
Acesta se identificã cu adolescentii de azi, motiv pentru care rãspunde “da” ori de câte ori i se cere ajutorul. “Când mã uit la tinerii din ziua de azi, cu care colaborez pentru diferite festivaluri si evenimente precum Balul Bobocilor, mã vãd pe mine în momentul când a trebuit sã fac o schimbare. Am pornit singur, fãrã ajutorul nimãnui, inclusiv pãrintii mei erau surprinsi. Nu a fost usor, a fost un drum destul de greu, dar si frumos, un drum din care am învãtat un lucru important: oamenii te aleg pentru ceea ce stii sã faci, la ce te pricepi, nu pentru ceea ce îti scrie tie pe o diplomã. Am vãzut cã multi pãrinti nu si-au mai lãsat copiii sã participe la Balul Bobocilor, probabil pentru cã li se pare o pierdere de timp. La fel, au fost si multi profesori care nu voiau sã-i învoiascã pe elevi de la ore pentru a participa la eveniment, desi era o actiune organizatã cu sprijinul Primãriei Vaslui, nu ceva organizat la întâmplare, de niste oameni care nu aveau habar despre ce e vorba. Lor, pãrintilor si profesorilor, as vrea sã le transmit un mesaj: pe viitor, acesti tineri vor avea nevoie, dacã vor sã rãzbeascã în viatã, de experiente practice. În ziua de azi, toti anagajatorii îti cer sã stii cât mai multe si sã ai o experientã practicã cât mai mare. Proiectele acestea de voluntariat tocmai asta presupun. În plus, încearcã sã exploateze niste valente artistice ale unor adolescenti simpli. Acesti adulti au conceptii normale despre viatã, dar apartin trecutului. Societatea s-a schimbat, iar odatã cu ea trebuie sã ne schimbãm si noi conceptile despre viatã. «Ai carte, ai parte» este o vorbã justã, pentru cã nu trebuie sã neglijezi cartea. Totusi, în ziua de azi, vorba aceasta trebuie completatã: «Ai carte, dar trebuie sã ai si multã practicã, sã te mai pricepi si la altceva». Regretatul meu profesor Leon Mihnevici, Dumezeu sã-l odihneascã, avea o vorbã: «un elev bun nu este elevul de nota 10, este elevul de nota 8-9, dar care mai iese si cu o fatã în oras, mai face si o activitate în afara scolii». Chiar dacã acesti copii care au participat la bal nu vor face neapãrat o carierã într-un domeniu artistic, toatã aceastã experientã îi ajutã sã-si completeze personalitatea, nu mai spun de dezvoltarea lor emotionalã”, explicã compozitorul.
“Toate aceste activitãti la care participã ei le aratã cã în viatã trebuie sã gãsesti alternative atunci când ti se închide o usã în nas”
De asemenea, acesta este de pãrere cã “în momentul când un tânãr care a participat la diverse activitãti extrascolare se duce la un interviu cu un angajator si are un contracandidat de 10, care a stat toatã ziua cu nasul în cãrti, nu va avea un dezavantaj, ci un avantaj, pentru cã angajatorul are tendinta de a-l alege pe cel care stie cã este descurcãret, nu pe cel care stie foarte multã teorie sau are nu stiu câte diplome”. “Sã vã mai dau un exemplu: când eram student, aveam un coleg care repeta anul respectiv. La un examen, s-a pus în spatele meu cu gândul de a-l ajuta, pentru cã de copiat, nu se putea, aveam subiecte diferite. Vãzând cã profesorul care ne asista s-a pus în prima bancã, am luat cursurile si i le-am pus pe bancã. Stiti ce m-a întreabã el? «De unde si pânã unde pot sã copiez?». A picat examenul, desi avea cursurile pe bancã, a mai rãmas de douã ori repetent, însã a reusit în viatã. Pânã la urmã a terminat facultatea, s-a dus la un interviu de angajare la o firmã foarte mare din tarã împreunã cu un coleg care absolvise cu 10, si pe cine credeti cã a ales angajatorul? Pe el. Peste câtiva ani, l-am vãzut la televizor dând un interviu în calitate de purtãtor de cuvânt al acelei firme. A reusit pentru cã era un bãiat descurcãret, îsi câstiga bine existenta încã din facultate. Însã mai e o chestiune în toatã aceastã poveste: multi tineri din ziua de azi s-au obisnuit sã primeascã totul de-a gata. Eu îi stiu, stau mereu printre adolescenti, îi vãd, au viziuni derutante. Ei, toate aceste activitãti la care participã le aratã cã în viatã nu e usor, cã trebuie sã muncesti, sã gãsesti alternative atunci când ti se închide o usã în nas”, conchide Claudiu Bulete.
