Schitul Vovidenia, „cel mai singur locas din Orasul Bisericilor”!
MINUNE A fost primul locas mãnãstiresc din tinutul Fãlciului, iar asezarea sa între viile Husilor, pe dealul Motocului, cumva deasupra micului oras, i-a fãcut pe unii, asa cum consemneazã Ion N. Oprea, în cartea sa, „Husul, în presa vremii – de la Melchisedec pânã în zilele noastre, 1869 – 2006, sã creadã cã „suind la biserica din deal, te sui cu Hristos Domnul, pe Golgota jertfei”. Schitul Vovidenia, cãci despre el este vorba, a mai trecut cu bine peste o iarnã si, desi pare cã stã sã se prãvale, locasul rezistã, înclinat, pe coama dealului, de zeci de ani, de când a fost pãrãsit.
Chiar dacã a nins din abundentã si husenii care au îndrãgit vechea bisericutã s-au temut cã aceasta, extrem de subrezitã, va cãdea sub povara nãmetilor, iatã cã schitul Vovidenia continuã sã vegheze, semet, orasul dintre vii. Nici alunecãrile de teren, nici ploile sau iernele grele nu reusesc sã-l învingã. În fond, din locas nu au mai rãmas decât zidurile, subrezite în mare parte, însã, chiar si asa, turla, în vârful cãreia se aflã o cruce de fier, stã dreaptã, ca o rugãciune cãtre cer. În jurul sãu sunt astãzi o multime de copaci înfloriti. „La ce zãpezi au fost iarna trecutã, noi spuneam cã va cãdea. Ieseam dimineata sã dãm zãpada si ne uitam spre bisericã si ziceam cã tot e o minune, dacã e în picioare, cum se zice. Noi, chiar dacã e pãrãsitã, o iubim. Ne facem cruce spre ea, cu toatã credinta, ca spre oricare altã bisericã. Chiar credem cã e o minune cã rezistã în timp”, spune Constantin Popa, unul dintre husenii care locuiesc în zona „Schit”.
Poveste schitului Vovidenia se leagã de cea a arhimandritului Mina Dobzeu!
Schitul Vovidenia a fost construit în 1939, iar în 1971 a avut parte de reparatii capitale. În 1977 însã cutremurul l-a afectat foarte mult. Apoi alunecãrile de teren au continuat sã îi subrezeascã temelia. Între timp, a fost pãrãsit, deoarece terenul pe care a fost ridicat nu mai prezenta sigurantã. Aici, o lungã periodã de timp a fost staret pãrintele Mina Dobzeu, care, în 2007, declara despre acest schit. „Schitul Vovi¬de¬nia nu mai figureazã în evidentele Episcopiei. Dar asta nu trebuie interpretatã, asa cum rãu voiesc unii necunoscãtori, ca o abandonare a lãcasului, ci ca o vointã tainicã a Domnului. Au fost alunecãri de teren. Toate acareturile din curtea schitului s-au dãrâmat, încet, încet, a început sã se surpe si clãdirea mare. L-am reparat în 1971, dar a venit cutremurul din 1977. Alunecãrile de teren si-au fãcut rostul lor si s-a ajuns la situatia de fatã. Am vrut mult de tot sã fac din nou acest loc sã aibã viatã. Dar cred cã am vrut cam mult”.
