FINAL În februarie, la vârsta de 91 de ani, s-a stins din viatã poeta Marta Miclescu. Putini vasluieni au aflat chiar în acele zile de iarnã despre moartea ei, desi, la cât de mult a iubit ea aceste locuri, în care venea an de an cu desaga cu cãrti sã le ofere în dar, poate evenimentul trist ar fi meritat mai mult ecou. Marta s-a apucat de scris la vârsta de 70 de ani, cu o sârguintã incredibilã, prin care voia parcã sã recupereze anii în care nu i-a dat condeiului timpul cuvenit. A ajuns în scurt timp membrã a Uniunii Scriitorilor, iar cãrtile sale, scoase una dupã alta, erau aduse la Husi si împãrtite cu multã generozitate. Marta Miclescu a fost vasluiacã, nãscutã în satul Gugesti, pe 1 septembrie 1926. A scris, între altele, romanul “Anisia” si lucrarea “Trilogia Vietii”, la care tinea în mod deosebit. “Nu are treabã vârsta cu literatura. Pot scrie pânã la 100 de ani”, le spunea Marta, celor care o mai tachinau pe seama felului sãu neobosit de a crea literaturã.
Marta Miclescu a fost, dincolo de toate, un om extraordinar! Candoarea cu care credea în misiunea sa de a revitaliza cultura pe laturile unui imaginar “Triunghi cultural Gugesti – Husi – Breaza” îi dãdea întotdeauna o aurã tinereascã si plãcutã. Venea la Husi an de an, ca sã îsi lanseze cãrtile cele noi (deloc putine, unele scoase de sub lumina tiparului chiar si câte douã pe an), adunând, fie la Colegiul “Cuza Vodã”, fie la Biblioteca municipalã, oameni cu drag de carte. Zâmbea mereu, fãcea glume, stãtea la povesti ore în sir si se amuza când cineva îi spunea cã e bãtrânã, poate prea bãtrânã pentru a mai scrie atât de mult si a mai pleca pe drumuri, prin tarã, cu desaga cu cãrti. Râdea cu bunãvointa si cu întelepciunea omului care are o misiune în care crede cu toatã tãria. Cãci Marta Miclescu era convinsã cã stã în puterea sa sã readucã adolescentii spre lecturã, sã sustinã tinerii creatori de versuri sau prozã si sã anime cultural Gugestiul natal, Husul cel drag si Breaza, localitatea în care si-a clãdit Casa de Creatie care îi poartã numele. Nu conta cât timp sau cât efort îi lua pentru toate, atâta timp cât oameni dragi îi erau alãturi si o încurajau. Astãzi, acelor oameni le este dor de Marta, poeta generoasã, pe care husenii nu o vor uita!
O poezie de la Ion Marcu!
În memoria Martei Miclescu, poetul husean Ion Marcu, si el aflat la o vererabilã vârstã, a scris o poezie, numitã “Iarãsi a cãzut o stea”.
De pe-al cerului fronton,
Culorii ca o perdea,
dintr-un anume “cotlon”
Iarãsi a cãzut o stea…
Steaua care-i amintitã
Evident, pe cerul nostru,
Cultural recunoscutã,
Ea este Marta Miclescu.
Mâna ei de scriitoare
Ne-a lãsat multe volume,
Romane, poezioare,
Gratie limbii române.
Toti acei care o stiu
La Breza ca scriitoare,
De acum doar la tintirim
si mereu piosi sã fim,
Aprinzând o lumânare.
Ca o ultimã dorintã,
Pentru Marta, steaua noastrã,
Trecutã în nefiintã,
Dumnezeu s-o odihneascã!
