TRIST… A trecut un an de la moartea care a cutremurat un oras întreg si care pânã azi pãstreazã atât de multe semne de întrebare! În februarie 2017, huseanul Ciprian Melinte era gãsit spânzurat în podul unui restaurant, pe care îl detinea în comun cu un partener de afaceri. Socul acestei vesti a fost atât de puternic, mai ales pentru apropiatii care stiau ce persoanã puternicã si plinã de viatã era, încât si azi, dupã un an de la tragedie, multi resimt fiori reci, gândindu-se cum a fost posibil ca Ciprian Melinte, printr-o vointã proprie, sã renunte la viatã. Desi au fost ipoteze multe, unele crâncene, care vorbeau despre oameni rãi, asa-zisi parteneri de afaceri, care l-ar fi determinat sã recurgã la gestul fatal, tãcerea s-a asternut peste caz, iar cei bãnuiti cã ar sti mai mult decât vor sã spunã, au fost vãzuti, nu doar tinându-se de sicriul lui, ba chiar pozând ulterior în „suferinzi” dupã aceastã pierdere. S-a vorbit apoi despre depresie si efectele ei devastatoare, dacã nu este tratatã la timp. Dar parcã nici aceastã posibilã explicatie nu i-a convins pe cei care stiau ce om grozav a fost Ciprian.
A trecut un an de zile de la moartea lui Ciprian Melinte. A fost, fãrã îndoialã, un soc urias pentru toatã lumea. Un bãrbat de numai 41 de ani, împlinit din toate punctele de vedere – familial, material, tatã de fetite, cu o viatã socialã activã si vizibilã la nivel local, este gãsit spânzurat, în podul unui restaurant, pe care îl detinea în comun cu un alt om de afaceri, Cãtãlin Dogaru. Acesta din urmã, au confirmat anchetatorii, a fost si cel care a descoperit cadavrul. Apelul la 112 s-a fãcut la ora 13,40, pe 17 februarie 2017. Din câte s-au spus atunci, Dogaru fusese rugat, de cineva din familia lui Ciprian Melinte, sã îl caute, întrucât, de dimineatã, nu rãspundea la telefon. Ajuns în fata restaurantului Empire, Dogaru ar fi vãzut masina lui Ciprian Melinte, în care, în mod ciudat, se putea observa telefonul, dar si pachetul de tigãri. A spus cã a mers înãuntru, a întrebat angajatii restaurantului dacã l-au vãzut, însã nimeni nu stia nimic. Atunci, Cãtãlin Dogaru a spus cã s-a suit pe scara care duce în podul imobilului si, la un moment dat, a zãrit trupul neînsufletit.
S-a sunat apoi la 112, au intervenit ambulantierii, dar era mult prea târziu pentru vreo minimã sansã de readucere la viatã. Anchetatorii au stabilit ora fatalã ca fiind 9,05, în acea dimineatã. S-a spus chiar cã au fost martori în bazar, care au sustinut cã bãrbatul si-ar fi achizitionat singur lucrurile de care avea nevoie pentru gestul fatal. Apoi, a fost confirmat de cãtre anchetatori cã asupra sa s-a gãsit un bilet de adio, dar în care gestul sãu nu este explicat, ci, în rândurile scrise, îsi cere iertare celor dragi.
Surorile necãjite, de care a avut grijã Ciprian Melinte, au ajuns în plasament!
Ciprian Melinte era unul dintre oamenii de afaceri, putini, ce-i drept, care obisnuia sã ajute foarte mult pe cei aflati în nevoie. Copiii si angajatii Fundatiei „Star of Hope” din Husi stiu cel mai bine acest lucru, cãci, ani la rând, el i-a sprijinit financiar. Îl aducea la ei pe Mos Crãciun, nu înainte de a citi toate scrisorile pe care copiii le scriau. Acesti micuti proveneau din cele mai sãrace familii din oras si pentru ei era mare lucru sã fie cineva care sã îi ajute si sã le facã bucurii. De asemenea, Ciprian Melinte a fost cel care s-a implicat în ajutarea familiei Bahnar (un caz social, cunoscut la nivel local). În aceastã familie în care era o mamã bolnavã si un tatã cu afectiuni psihice, cresteau în conditii vitrege 5 fetite. Ca sã nu fie luate la stat, Ciprian i-a ajutat pe pãrinti sã mai facã ceva la casã, i-a ajutat cu alimente, rechizite pentru fetele care ajunseserã la scoalã si grãdinitã. Din pãcate, pãrintii se bucurau de ajutor, dar nu fãceau nimic pentru proprii copii, iar, între timp, vãzând cã lucrurile nu se îndreaptã, DGASPC Vaslui a luat cele 5 fetite si le-a dat în plasament. Ciprian Melinte a fost un important membru Rotary, club care, de asemenea, îsi bazeazã activitatea pe ajutor si sustinere pentru categoriile sociale care meritã si au nevoie de suport din partea celorlalti. „Dupã cum stim toti foarte bine, era un om generos, implicat, activ. S-a spus cã a suferit de depresie. Este posibil. S-a spus chiar cã fusese pe la medici în ultima perioadã. Adevãrul nu va mai fi stiut niciodatã. Noi nu l-am uitat si nu îl vom uita, cãci a fost un prieten extraordinar. Noi nu avem cum sã îl uitãm. A ajutat multi oameni, a fost acolo unde era nevoie de el. Nu stiu dacã el a simtit din partea altora aceeasi prietenie, dar noi am simtit cã el a ajutat pe toatã lumea. Dumnezeu sã îl odihneascã în pace!”, a fost mesajul prietenilor sãi.
