|

“Mos Crãciun, te rog din tot sufletul, ajutã-ne sã nu mai dormim toti sase într-un pat si pe o singurã saltea”

AU NEVOIE DE AJUTOR… În casa familiei Ferariu, copiii nu viseazã la jucãrii si dulciuri. Viseazã ca Mos Crãciun sã le aducã o locuintã, una în care sã nu mai fie nevoiti sã doarmã înghesuiti, sã aibã unde sã facã baie, unde sã învete si sã se joace. Trãiesc cu greu într-o camerã de 10 metri pãtrati, într-un pat, pe douã saltele puse una peste alta, între patru pereti mucegãiti si o sobã ce stã sã cadã. Iar casa nu este singura problemã a familiei. Unul dintre copii are astm, iar celãlalt are epilepsie generalizatã si întârziere mintalã. “Este în clasa a II-a, la Scoala Nr. 1. Învatã în aceeasi clasã cu sora sa geamãnã, Raluca, dar el stã numai pânã la ora 10:00. Face materii adaptate dupã clasa zero, nu e în rând cu ceilalti. Eu as fi vrut sã-i despart, pentru cã fata suferã pentru el. Când îl ceartã doamna învãtãtoare, ea suferã. El, dacã e cu probleme, nu constientizeazã, nu-si dã seama”, povesteste mama celor patru copii, Nicoleta Ferariu

Problemele de sãnãtate ale lui Denis sunt de când s-a nãscut. Singura solutie ca acesta sã-si tinã boala în frâu este sã-si ia tratamentul. Chiar si asa, tot mai sunt momente când face crize de epilepsie. Anul trecut boala i s-a agravat, a intrat în comã, iar medicii nu-i mai dãdeau nicio sansã sã se salveze.

“L-am luat de mânã si m-am rugat. Apoi s-a trezit din comã”

“Dintr-o datã a început sã facã crize. Când face o crizã, stiu ce trebuie sã-i fac, dar când face crizã dupã crizã, mã pierd si eu, nu stiu cum se procedeazã. Am chemat ambulanta, care a venit dupã 20 minute, iar asta în oras, în Vaslui. Dacã eram într-o comunã? A stat salvarea vreo 45 de minute la poartã. Tot acolo l-a si resuscitat. Apoi l-a dus la spitalul din Vaslui. Medicii de acolo au zis cã îi depãseste cazul si ne-au trimis la Iasi. Acolo mi-au zis cã medicii de pe Ambulanta din Vaslui au fost de vinã, cã i-au fãcut o injectie de adormit pentru adulti, nu pentru copii, injectie care a fost prea puternicã. Doctorii de acolo îmi spuneau cã nu va trãi si sã ne pregãtim de ce e mai rãu. Le-am spus <<stiti ceva, eu nu cred asta!>>. M-au lãsat în camerã cu copilul. L-am luat de mânã si m-am rugat pentru dânsul, iar dupã o jumãtate de orã, copilul si-a revenit. Mi-a zis <<vreau la baie!>>. M-am dus la asistentã, am bãtut la usã, i-am zis cã copilul vrea la baie. <<Du-te mãi femeie, esti nebunã!>>. Am insistat: <<doamnã, vreti sã-l scot de la aparate ca sã-l duc la baie?>>. Când a intrat pe usã, si-a fãcut cruce. ÎI multumesc si acum lu’ Dumnezeu pentru minunea care a fãcut-o”, povesteste femeia. Tratamentul pentru epilepsie este gratuit. “E mic , dar îsi dã seama, uneori mai îmi spune <<mamã, pastila… Pastila!>>. E constient cã trebuie sã ia pastile”, a mai adãugat aceasta.

“Aproape cã adorm pe bancã, la scoalã, pentru cã noaptea nu dorm cum trebuie”

Denis si sora sa geamãnã, Raluca, au opt ani. Cei doi mai au douã surori, una mai micã – Daria (patru ani), iar alta mai mare – Denisa (10 ani). Nu-si doresc dulciuri si jucãrii, cât îsi doresc o casã, o locuintã în care sã poatã dormi linistiti, sã poatã face temele pentru scoalã. Denisa i-a si scris Mosului cã vrea o casã. “E mai mare si simte mai bine decât ceilalti nevoile. Mi se plânge mereu cã nu poate sã învete, cã nu se poate odihni, pentru cã ceilalti fac gãlãgie. La scoalã nici nu prea mai dau randament. Aproape cã adorm pe bancã, pentru cã noaptea nu se odihnesc cum trebuie. Denisa are astm pentru cã avem mult mucegai în casã. Vedeti cã totul e îngrãmãdit aici, iar peretii n-au cum sã respire, plus cã jos avem pãmânt. Dacã mã apuc sã pun beton, ar trebui sã sap. Vecinii din dreapta au casa mare, când plouã, toatã apa vine spre noi, vecinii din stânga la fel. Camera asta a mea e ca un burete, absoarbe! Avem dosar la primãrie pentru locuintã socialã din 2012. Suntem pe locul cinci de ceva timp. Mi-au tot spus cã nu au, cã nu se dã, da’ am aflat cã s-au mai dat. Mi-au spus la un moment dat cã o sã-mi dea în Zonã, dar nu mã pot duce acolo, cã Denis e bolnav de epilepsie. Noi trebuie sã fim tot timpul pregãtiti de spital, nu stim când va face o crizã. Le-am spus celor de la primãrie sã ne dea mãcar o bucatã de pãmânt, cã în timp vom reusi sã ne construim noi ceva, dar au zis cã nu se poate. Sotul lucreazã cu ziua si, culmea ironiei, a muncit la oameni cu putere în primãrie. Multi i-au promis: <<o sã-ti dea!>>. Când? Copiii sunt mari, se întind, se plâng: << uite, dã peste mine>>. E foarte greu”, a mai povestit mama. Oricine vrea sã ajute familia, financiar sau cu mici bucurii pentru cei patru frãtiori, ne poate lãsa un mesaj pe pagina de Facebook Vremea noua – Stiri Vaslui sau adresa de e-mail office@vrn.ro.