Vizita în ţara noastră a generalului Philip Breedlove, Comandatul Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR), a prilejuit un anunţ extrem de important şi de o gravitate deosebită. Întrebat dacă este luată în calcul o poziţionare pe teritoriul României a unor sisteme de armament greu, domnia sa a răspuns absolut fără ezitare:
„Da, această decizie va fi anunţată foarte curând. Sunt sigur că atunci când lucrul acesta se va întâmpla, România va răspunde prompt, ca de fiecare dată, şi va fi de acord cu prepoziţionarea acestei tehnici, fiind întotdeauna un partener de încredere pentru NATO”. Ministrul român al Apărării a confirmat, precizând că există „discuţii deja la nivel tehnic vizavi de pre-poziţionare”. Este, evident, un anunţ cu valoare de avertisment, spunând deja, de acum, că există proiectul unei asemenea decizii, că planurile militare sunt făcute şi se aşteaptă o hotărâre ce pare iminentă. Asta înseamnă deja posibilitatea de a echivala momentul de acum cu o declaraţie de război a NATO? Nu. Cert, nu. În schimb la fel de cert, strategii NATO pun din nou în aplicare ceea ce au făcut de zeci şi zeci de mii de ori înaintea lor predecesorii gradaţi din cabinetele de război: aplicând sfatul antic Si vis pacem, para bellum (Dacă doreşti pace, pregăteşte-te de război), demarează poziţionarea pe zona aliniamentului estic al Alianţei a efectivelor şi, mai ales, a tehnicii de luptă necesare pentru disuadarea unor eventuale acţiuni ofensive, de tip ocupare de teritorii, lovituri împotriva reţelelor strategice sau sprijin pentru forţe insurecţionale cu identitate neasumată, „omuleţii verzi” din Crimeea, spre exemplu.
Citeste mai mult: adev.ro/nm343f
