|

Numãr mare de vasluieni la procesiunea religioasã de preacinstire a Sfintei Parascheva

SÃRBÃTOARE… Sute de vasluieni au luat parte, ieri, la slujba si procesiunea religioasã de pe strãzile din oras, cu icoana si sicriul cu vestmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Pelerinajul a fost condus de un sobor de preoti si a cuprins un traseu cu arterele importante ale municipiului: strãzile Traian, Donici si Stefan cel Mare. Este al 19-lea an când biserica din Vaslui, care îi poartã numele, organizeazã, cu o zi înainte de sãrbãtoare, un pelerinaj de preacinstire a Sfintei Parascheva. Azi, de la ora 7:30, credinciosii vasluieni sunt invitati sã ia parte la Slujba Utreniei, Sfintirea apei (aghiazma micã), Sfânta Liturghie si parastasul de obste pentru ctitorii si binefãcãtorii bisericii. Multi vasluieni au mers si anul acesta la Iasi, pentru a se închina Sfintei Cuviase Parascheva, în ziua în care se adunã în capitala Moldovei cei mai multi pelerini din România. Pe o vreme de toamnã superbã, mii de oameni s-au asezat la rând, pentru a ajunge la racla Sfintei, chiar dacã stiu cã pentru asta trebuie sã astepte si câte 20 de ore. Credinciosii vin cu iconite, obiecte vestimentare si flori, ating racla cu moastele Sfintei Parascheva, cu sufletul plin de credintã. În acest gest este pusã toatã speranta cã familiile lor vor fi ajutate, copiii vor avea un drum mai lin în viatã, iar cei bolnavi se vor face bine.

O atmosferã înãltãtoare este în aceste zile în întreg Iasiul, acolo unde azi se sãrbãtoreste ziua Sfintei Cuvioase Parascheva. De câtevã zile, premergãtor celei mai asteptate sãrbãtori, credinciosii din toatã tara au umplut strãzile orasului. Vremea plãcutã, incomparabilã cu cea din alti ani, în care a fost ploaie rece si temperaturi scãzute, a fãcut ca orele de asteptare la rândul care duce la racla Sfintei, sã fie o bucurie pentru pelerini. Oboseala si orele de asteptare sunt depãsite cu gândul cã sacrificiul lor este o micã jertfã, dar extrem de necesarã, pe calea credintei.

Sãrmãlute si plãcinte, pentru pelerinii din capitala Moldovei

Astãzi, în punctul culminant al marii sãrbãtori, 14 ierarhi vor sãvârsi slujba la Catedrala Mitropilitanã, unde este pregãtitã o scenã plinã cu flori. Între ei, vasluienii trebuie sã stie cã va fi si Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor. Cel putin 30 de mii de oameni, estimeazã autoritãtile, vor lua parte la slujbã. Siguranta pelerinajului este asiguratã de sute de jandarmi si politisti. Pânã acum, echipajele medicale, mobilizate pentru a asigura interventia în caz de nevoie, au actionat în privinta a aproape 400 de persoane, cãrora, pe fondul oboselii, li s-a fãcut rãu. De asemenea, sunt multi voluntari, care oferã credinciosilor ceai cald si sandvisuri. Pentru masa pelerinilor au fost pregãtite în jur de 70.000 de sarmale, dar si plãcinte poale-n brâu, traditionale în zona Moldovei.

Povestea impresionantã a Sfintei Parascheva

În fiecare an, la 14 octombrie, Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã o sãrbãtoreste pe Sfânta Cuvioasã Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. “Cuvioasa Parascheva s-a nãscut la începutul sec. al XI-lea, într-o familie credincioasã din satul Epivat (astãzi Selim Pasa), lângã Kallicrateia, în Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. Se spune cã, pe când avea 10 ani, într-o bisericã, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieste sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Impresionatã, a dãruit hainele sale unei fetite sãrace, îmbrãcându-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a fãcut de mai multe ori, netinând seama de mustrãrile mamei. Într-o zi a dãruit si crucea din aur pe care o purta la gât. Cerutã în cãsãtorie de numerosi tineri bogati, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-si sã se retragã în pustie, a plecat fãrã stirea pãrintilor la Constantinopol. Dupã ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani în diferite nevointe în Mãnãstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mãnãstire de maici din pustiul Iordanului, trãind în post, priveghere si rugãciune neîncetatã. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arãtat un înger în vis care i-a spus: „Lasã pustiul si întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tãu pãmântului, iar sufletul tãu se va duce în cer, alãturi de Mirele tãu”. Încredintatã cã este o vedenie dumnezeiascã, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol. Bolnavã si sfârsitã, s-a întors în Epivat, întemeind, conform traditiei, un cãmin pentru sãraci, orfani, vãduve si suferinzi. Tot ea s-a îngrijit si de biserica Sfintilor Apostoli. Dupã alti doi ani de nevointã, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele sãu. Îngropatã ca o strãinã, a fost curând datã uitãrii. Însã Dumnezeu a proslãvit-o, descoperind trupul ei neputred si frumos mirositor. Fiind îngropat alãturi de ea un marinar, ea s-a arãtat în vis ca o împãrãteasã la doi localnici, cerând sã fie asezatã într-un loc de cinste. Moastele ei, scoase la luminã, au fost asezate în biserica Sfintilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Krusevat si Belgrad, ajungând în cele din urmã la Constantinopol, în 1521. Dupã 120 de ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de aceastã datã spre o destinatie definitivã: târgul Iasului, capitala Tãrii Moldovei. În 1641, dupã ce domnitorul Vasile Lupu a plãtit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, Patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotãrât sã-i ofere, drept recunostintã, moastele Cuvioasei. Astfel, moastele nu au fost cumpãrate, ci au fost dãruite în semn de multumire. Racla cu moastele Sfintei a fost transportatã cu o corabie pe Marea Neagrã pânã la Galati, însotitã de trei mitropoliti greci. De aici a fost adusã la Iasi într-un car cu boi, înconjuratã de o multime de clerici si credinciosi. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, moastele au fost asezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfintii Trei Ierarhi”. Rãmânând neatinse dupã incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate în Catedrala Mitropolitanã, unde odihnesc si astãzi”, noteazã jurnalistii de la ziarul “Lumina”.