slt.(rtr.) Dobre Clinciu a ajuns la venerabila vârstă de 100 de ani – Gabriel Beniamin Leş, ministrul Apărării Naţionale şi cdor. dr. Valerică Vrăjescu, comandantul Garnizoanei Bacău, l-au felicitat la moment aniversar pe veteranul de război n în Bacău, conform statisticilor, mai sunt 12 veterani de război care au vârsta de 100 de ani
În blocul nr. 33 de pe strada Cornişa Bistriţei, locuieşte temporar un veteran de război, care a împlinit recent 100 de ani. Slt.(rtr.) Dobre Clinciu este din judeţul Buzău, iar iernile şi le petrece în Bacău, la Doina Domniţa Andron, una din fiicele lui. Le-am trecut pragul împreună cu mr. Andrei Ghindă, de la Centrul Militar Judeţean Bacău, cu lt. Adrian Cocea, ofiţer de relaţii publice la Baza 95 Aeriană Bacău şi reprezentanţi ai Garnizoanei Bacău. Mr. Andrei Ghindă i-a transmis veteranului mesajul de felicitare al ministrului Apărării Naţionale şi i-a dăruit simbolic steagul României, iar lt. Adrian Cocea i-a înmânat sărbătoritului o diplomă aniversară şi o şampanie, din partea comandantului Garnizoanei Bacău.
Deşi vizita era una anunţată, slt.(rtr.) Dobre Clinciu a fost vădit emoţionat la vederea musafirilor. După transmiterea felicitărilor, ne-am aşezat la povestit întâmplări din vremea războiului. Aşa am aflat că prin anii 1939 – 1940, militarul a participat la cedarea Basarabiei şi cedarea Ardealului. A fost sanitar în război şi a făcut parte din Regimentul Infanterie uşoară, cel care asigura paza mareşalului Antonescu. Din bagajul cu amintiri legate de război, veteranul ne-a relatat că a pornit pe front de la Oalba de Mureş, din judeţul Târgu Mureş şi a mers până la Praga. Fiind sanitar, mereu a fost în linia întâi, însă, Dumnezeu l-a păzit de gloanţele inamice.
“Am luptat pe patru fronturi: în România, Ungaria, Slovacia, Cehia şi am mers până la marginea oraşului Praga, unde s-a declarat încetarea războiului. Nu am avut o viaţă uşoară, iar fantomele războiului m-au urmărit multă vreme. A fost multă suferinţă pe front! Cu toate acestea, am tratat şi unguri şi nemţi, victime ale războiului. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce am învăţat în 100 de ani, i-aş spune că viaţa mea a fost în toate felurile. A fost mai multă suferinţă, decât bucurie, însă, toate acestea m-au întărit şi am ajuns la această vârstă. Mulţumesc armatei române şi reprezentanţilor ei că nu m-au uitat!”, declară slt.(rtr.) Dobre Clinciu
Doina Domniţa Andron (fiica cea mare) şi Gabriela Clinciu (fiica cea mică) i-au completat cu răbdare istorisirile. Au spus despre el că este o fire cumpătată, iar contextul politic actual îl nemulţumeşte.
sursa: http://www.desteptarea.ro/1-o-poveste-lunga-cat-100-de-ani/
