spot_imgspot_img
17.4 C
Vaslui
28-mart.-2024

Orãseanul care locuieste în bordei (foto)

- Advertisement -

INCREDIBIL…Este aproape imposibil de imaginat cã cineva ar putea trãi, în zilele noastre, într-o groapã scobitã cam doi metri în pãmânt, peste care, în loc de acoperis, a improvizat câteva leaturi învelite cu celofan, pentru ca “bordeiul” astfel construit sã nu se umple cu apã, la prima ploaie! De sase ani, inclusiv pe timpul iernilor geroase, un husean în vârstã de 46 de ani, Mihai Gãbarã, trãieste în asemenea conditii, undeva, în marginea cartierului “Dacia”. Nu are niciun act de identitate, nu a avut niciodatã o casã a lui, nici o familie, însã douã lucruri încã îl tin în viatã: acest bordei sãpat în pãmânt si mila oamenilor din jur! Munceste la fiecare pentru o bucatã de pâine, însã, cum spune vorba bãtrânilor, “la omul sãrac, nici boii nu trag”. În urmã cu câteva zile, bãrbatul a alunecat si si-a dislocat umãrul, iar asta înseamnã sã nu mai poatã lucra. “Vecinii nu au chemat Salvarea cã, fãrã bani si fãrã niciun act, cine m-ar primi pe mine la spital?!”, plânge omul.

De peste sase ani de zile, husenii din cartierul “Dacia” vãd în fiecare zi cum un om trãieste… în pãmânt. De abia acum însã cineva s-a gândit sã cearã ajutor pentru el. Dar poate cã dacã nu s-ar fi întâmplat ca bãrbatul, în vârstã de 46 de ani, sã alunece în usa bordeiului, întrucât afarã ploua, nici azi nu am fi auzit povestea acestui om. “Noi avem aici, în marginea cartierului <<Dacia>> un om care trãieste în pãmânt. I-au sãpat un bordei acum sase ani si el stã acolo, cã nu are altã casã. Iarna stã fãrã foc. Nouã ne este milã de el si îi aducem câte ceva de mâncare, mai ales cã este harnic, munceste la fiecare orice i se dã. Acum a pãtit un necaz si am spus sã îl ajutãm. A plouat acum câteva zile si, vrând sã coboare în bordei, a cãzut si s-a lovit la umãr. I-am dat noi o pastilã, dar se vede cã îi ies oasele afarã, trebuie vãzut de un doctor neapãrat. Dar nu are acte si nu stim cum sã-l ajutãm, cã nu are acte, nu are nimic”, au spus vecinii.

“Erau oamenii de la Primãrie, care fãceau drumul cu un escavator. I-am rugat sã îmi sape, aici, o groapã”!

Ieri, Mihai era în bordeiul sãu, cu mâna lovitã sprijinitã într-un buzunar, pentru cã asa, spune el, durerea nu prea se mai simte. Povesteste despre viata sa cu ochii în lacrimi, cãci demult nu l-a mai întrebat nimeni despre el, despre cât îi este de greu. “Eu sunt husean. M-am nãscut într-o casã de pe strada <<Ioan Vodã cel Viteaz>>, dar cum pãrintii au murit când eram eu mic, de 6 ani, casa nationalizatã ne-a fost luatã, iar eu am mers la o sorã, la Ploiesti. Acolo au intervenit necazurile cu cumnatul, cã asa se întâmplã când stai pe la usi strãine. Am plecat apoi, în lume. Am lucrat la o otelãrie o vreme. A fost greu, nu aveam unde sta. Am dormit în gãri, pe stradã, peste tot. Ani la rând am îndurat si nu am avut cui spune. E tare greu sã nu ai pe nimeni, sã nu ai o casã a ta. Am venit aici, la Husi, cã mãcar aici m-am nãscut. M-am dus sã pasc vacile oamenilor, dar era greu sã dorm pe câmp. Roua rece, era toamnã, era foarte greu. Si cineva mi-a spus cã sã îmi fac un bordei. Erau oamenii de la Primãrie, care fãceau drumul cu un escavator. I-am rugat sã îmi sape, aici, o groapã. Si asa am fãcut bordeiul acum sase ani. Domnul inginer Blesneag, sã-i dea Dumnezeu sãnãtate!, mi-a dat lemne, ca sã îl acopãr, iar oamenii de aici m-au ajutat cum au putut. Eu am fost linistit si am muncit la ei. Am fugit de scandal si m-am purtat bine. Sunt oameni cu suflet bun aici”, spune Mihai.

“Mi-as dori o cãmãrutã, în care sã pot face foc la un godin”

Are cu el doi cãtei, care îi sunt prieteni. Din putinul sãu, le dã si lor sã mãnânce. În bordeiul sãu întunecat, are un fel de masã si câteva scânduri, în loc de pat. Îmbrãcat cu haine curate, Mihai spune cã îi place sã umble îngrijit, iar vecinii îi dau apã si câte un pic de detergent. Nu stie cât va mai putea îndura viata în acel bordei. În iarna care a trecut s-a gândit de multe ori cã s-ar putea sã îl gãseascã oamenii înghetat. “Dumnezeu vreau ca eu sã trãiesc. Iar eu fac cum vrea el. E greu! Mi-as dori o cãmãrutã, în care sã pot face foc la un godin. Mãcar atât. Aici nu pot face foc. Cel mai greu este cã nu am acte. Am pierdut buletinul de ani de zile. Expirase. Mi-a fost rusine sã mã duc la spital, dacã eu n-am niciun act”, spune Mihai.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.