CREDINTÃ… În fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, ortodocsii pe rit vechi celebreazã Revelionul, sãrbãtorit de crestinii bisericilor ce nu au preluat calendarul iulian îndreptat. În judetul Vaslui, una dintre cele mai importante comunitãti de ortodocsi pe rit vechi este la Iana, iar oamenii de-aici stiu sã petreacã dupã vechile traditii ca nimeni altcineva. An de an pentru o noapte, Iana se transformã în polul distractiei si spiritualitãtii din judetul Vaslui.
Cu o zi înainte deja tot satul freamãtã de pregãtiri, iar aerul de sãrbãtoare se simte în fiecare casã. Se încing cuptoarele de lemne, se frãmântã pâinea si cozonacii, iar gospodinele au treabã toatã ziua. Miroase în aer a mâncare bunã si a traditii vechi, arome pe care orasele le-au pierdut de foarte multã vreme, însã localnicii de aici le tin pe toate cu sfintenie. E o lume altfel în Iana, pe care o redescoperi cu surprindere, cu oameni gospodari si bucurosi de oaspeti de fiecare datã. În toatã aceastã atmosferã de pregãtire, doar clopotul bisericii se aude cel mai tare, rãzbind peste murmurul satului ce se gãteste pentru nou an. Ortodocsii pe rit vechi din Iana sunt oameni foarte credinciosi, iar pentru ei religia vine înaintea ospãtului si a sãrbãtorii pãmântesti.
Prigoniti pentru credinta lor
Apele nu au fost întotdeauna linistite la Iana. Înainte de 1989, din cauza bãtãilor si a amenintãrilor celor care conduceau tara la acea vreme, foarte multi s-au dat pe Ritul Nou si foarte putini au continuat sã tinã sãrbãtorile pe vechi. „Am avut probleme foarte mari, mai ales pe timpul comunismului. Veneau la noi preotii pe Rit Vechi din alte sate si slujeau pe ascuns. Sfântul pãrinte Glicherie, care a fãcut mãnãstirea de la Slãtioara, a fost condamnat la moarte pentru cã nu a schimbat legea. A fost arestat si condamnat la executare. Nevasta prim-ministrului de atunci a pus o vorbã bunã sotului ei, si asa a scãpat sfântul pãrinte de moarte. A fost greu, foarte greu. Când s-a dat legea asta, toti cei care nu se dãdeau dupã Ritul Nou, erau bãtuti. Multi au suferit. Am suferit si noi, aici, la Iana. Prin 1988, comunistii ne-au dãrâmat douã biserici. Dar toti care erau din sat si care au pus mâna sã distrugã biserica, toti au murit. Nevasta mea i-a zis viceprimarului Rosu, care era pe atunci, cã acolo o sã-i rãmânã mâinile dacã o sã strice lucrarea lui Dumnezeu. Sapte oameni au dãrâmat, în doi-trei ani, toti sapte s-au prãpãdit. Indiferent de ce bisericã slujesti, de ce credintã ai, nu ai voie sã distrugi Casa Domnului, e mare pãcat”, ne-a declarat un sãtean din Iana. Ieri, ulitele satului erau strãbãtute de copii cu clopotei în mânã, gospodinele gãteau tot felul de bunãtãti pentru masa de Revelion, iar bãrbatii discutau despre reusitele din anul ce tocmai se încheie, stabilind totodatã planurile de viitor.
