EROUL DIN BÂRLAD… Gheorghe Naumescu – un erou al orasului Bârlad si al comunei Bãcani s-a nãscut la data de 22 decembrie 1869. A absolvit Liceul Schovitz din Bucuresti cu rezultate foarte bune, dupã care se înscrie la scoala militarã de ofiteri cavalerie Târgoviste. În anul 1890, dupã absolvirea scolii militare, a fost avansat la gradul de sublocotenent si numit comandant de pluton în Regimentul 1 Rosiori din Bucuresti. Pentru perfectionarea pregãtirii militare este trimis de conducerea armatei la specializare în Bruxelles, în Belgia în perioada anilor 1892-1894. Dupã reîntoarcerea în tarã a fost repartizat la Regimentul 5 Cãlãrasi din Galati, fiind si avansat la gradul de locotenent si mutat în Regimentul 4 Rosiori Bârlad. Locotenentul Gheorghe Naumescu este mutat de la Regimentul 4 Rosiori la Regimentul 2 Rosiori. Fiind un tânãr frumos si bine educat, multe fete cãutau sã-l „înhate”, la unul din balurile ce se organizau în Bârlad a cunoscut pe Ecaterina I. Palade, fiica marelui boier de la Suseni. În anul 1901 se cãsãtoreste cu aceasta, primind ca zestre mosia Drujesti, unde si-a construit si un mic conac, din cãsnicia lor rezultând 4 copii.
Gheorghe Naumescu a avut o ascensiune militarã succesivã, la gradul de cãpitan în anul 1899, maior în anul 1907, locotenent-colonel în anul 1914 si colonel, la exceptional, în anul 1914, dupã participarea la campania militarã din Bulgaria în al doilea rãzboi balcanic. Colonelul Gheorghe Naumescu s-a preocupat intens de dotarea cu cele necesare unitãtii militare si instruirea continuã a militarilor din subordine pentru a putea îndeplini orice misiune de luptã. La declansarea rãzboiului pentru întregire statalã si eliberarea nationalã, în anul 1916, Regimentul 2 Rosiori Bârlad a fost subordonat Brigãzii a 5-a Rosiori Bârlad si Divizia a 2-a Cavalerie Iasi. În noaptea de 14 spre 15 august 1916 la ora 24.00 regimentul a primit Ordinul Regelui Ferdinand I, nr. 2891, pentru mobilizarea efectivelor sale formate din 24 ofiteri, 584 cãlãreti si 368 cai. Armata românã pãtrunzând în Transilvania era primitã de populatia civilã din localitãtile eliberate, cu multã bucurie, cu flori si arcuri de triumf unde era scris: „Bine ati venit fratilor” si „Trãiascã România Mare!”. Pânã la 23 septembrie, ostasii comandati de colonelul Gheorghe Naumescu au ajuns la Homorod. Datoritã contraatacului foarte puternic al trupelor germane si austro-ungare s-a retras, asigurând retragerea trupelor de infanterie prin Defileul Oituz. În ziua de 14 octombrie 1916, Regimentul 2 Rosiori, împreunã cu Brigada a 5-a Rosiori Bârlad si Divizia a 2-a Cavalerie Iasi au fost trimise în operatiunea militarã de apãrare a Dunãrii. Regimentul 5 Rosiori Bârlad si alte unitãti militare aflate în zonã au efectuat lucrãri genistice pentru apãrarea sectorului Oltenita-Cãlãrasi. În ultima decadã a lunii noiembrie 1916 regimentul a purtat lupte grele: Bucuresti-Arges-Neajlov. Trupele germane si bulgare ocupaserã orasul Alexandria, la data de 13 noiembrie 1916. Regimentul 2 Rosiori Bârlad, comandat de colonelul Gheorghe Naumescu, a fost deplasat la Drãgãsani, iar în ziua de 15 noiembrie 1916 a purtat lupte eroice la Prunaru.
Bolnav si operat, a plecat sã moarã pentru tarã!
În ziua de 15 noiembrie trupele germane, bulgare si turce ocupaserã localitatea Prunaru, având o netã superioritate în dotarea cu mitraliere si alte arme mai moderne. Colonelul Gheorghe Naumescu se afla în convalescentã dupã o grea operatie pe care o suferise si care îi cerea mãcar sase luni de odihnã, pentru complicata-i însãnãtosire.Cu toate sfaturile numerosilor sãi prieteni, si cu toate rugãmintile familiei sale, colonelul Naumescu, ascultând numai de simtul datoriei, a plecat în campanie. Dupã ce a luat parte la numeroase lupte ale retragerii spre Moldova alergând cu regimentul sãu, de la Dunãre, ca sã apere când aripa dreaptã, când aripa stângã a ostirii noastre, în seara zilei de 15 noiembrie 1916 se afla cu divizia din care face parte, în apropierea satului Prunaru din Vlasca. În urma victorioasei bãtãlii de la Cãrbunesti, divizia se afla în primejdie de a fi capturatã. În dimineata acelei zile, Generalul Referendaru s-a prezentat la colonelul Naumescu, pe care l-a gãsit bolnav, tremurând, înfãsurat într-o manta, într-o trãsurã a regimentului si i-a spus: „Domnule colonel, divizia întreagã este împresuratã de inamic, si amenintatã sã fie prinsã, nu putem scãpa decât dacã vei face o sarjã asupra satului Prunaru, spre a deschide linia de retragere”. Atunci colonelul Naumescu, asa bolnav, se ridicã, dãdu ordin trâmbitasului sã sune chemarea, se repezi înaintea regimentului si salutând cu sabia pe general, îi spune: „Domnule general, Regimentul 2 Rosiori vã multumeste pentru cinstea ce-i faceti, de a putea sã moarã pentru tarã”.Generalul Referendaru, colonelul Naumescu si toti ofiterii Regimentului 2 Rosiori stiau cã ordinul acesta însemna o trimitere la moarte sigurã, pentru cã aflase în ajun, prin iscoade, cã satul Prunaru era un formidabil cuib de mitraliere dusmane. Toti stiau însã cã Divizia trebuia sã-si depunã armele, dacã sarja de sacrificiu n-ar fi avut loc. În asemenea împrejurãri, sarja Regimentului 2 Rosiori din Bârlad, constituie unul dintre cele mai glorioase fapte de arme, din marele nostru rãzboi.Înfãsurati în negura unei dimineti de toamnã târzie aplecati pe oblâncuri, cãlãretii regimentului în frunte cu colonelul Naumescu s-au repezit ca o furtunã asupra întãriturilor de la Prunaru. Când erau la câteva sute de metri de sat, un „ura” formidabil a cutremurat vãzduhul, si întreg regimentul s-a nãpustit asupra infanteriei dusmane, risipind-o, strãpunsã de lãnci, hãcuitã de sãbii si cãlcatã în picioarele lor. Dar câteva momente dupã a ceasta, din santurile satului Prunaru, a început o nesfârsitã tãcãnealã de mitraliere, si întreg regimentul lovit în flanc, a fost secerat, nerãmânând în viatã decât vreo saptezeci de luptãtori. Regimentul fusese sfãrâmat, colonelul Naumescu rãnit de moarte, cîtiva ofiteri ucisi chiar în avântul sarjei, dar împresurarea a fost sfãrmatã. Divizia s-a putut retrage în liniste, iar istoria rãzboiului nostru a însemnat încã o paginã de adevãratã glorie militarã pe care a recunoscut-o însusi Mackensen, în memoriile sale. Grav rãnit, colonelul Naumescu a cãzut prizonier si a fost purtat prin mai multe lagãre, în cele din urmã ajungând în lagãrul Bolnita, din Bulgaria, unde a fost supus unui tratament neomenos. Având în vedere starea de sãnãtate, colonelul a fost transportat la Spitalul Militar din Sofia. În ultima scrisoare trimisã familiei, prin Crucea Rosie de la Geneva, bravul colonel scria: „Mor fericit dragã sotie si iubiti copii pentru mãrirea si onoarea neamului românesc, pentru libertatea fratilor asupriti; vã recomand dragii mei sã deveniti înainte de toate buni patrioti, aceastã iubire trebuie sã fie dezinteresatã si asa de puternicã încât sã poatã fi capabilã de toate devotamentele si de toate sacrificiile. Când veti fi mari, sã fiti gata în tot momentul si la cea dintâi chemare a patriei sã vã jertfiti la nevoie. Scumpii mei, invidiati soarta mea fericitã. Mor fericit cã în viatã am avut nobila misiune de a face educatie patrioticã unui regiment de viteji, le-am pregãtit sufletul lor si le-am desteptat constiinta înaltei datorii fatã de scumpa noastrã patrie.” Ziarul „România” din Iasi, apãrând la 26 august 1917, dãdea urmãtoarea stire: „Colonelul Gheorghe Naumescu, comandantul Regimentului 2 Rosiori Bârlad, grav rãnit în sarja de la Prunaru, a decedat la data de 3 aprilie 1917 în Spitalul Militar din Sofia”. Gheorghe Naumescu a fost înaintat post-mortem, la gradul de general de brigadã. La insistentele familiei si ale „Societãtii Mormintelor Eroilor cãzuti în Rãzboiul 1916-1919”, rãmãsitele pãmântesti ale eroului Gheorghe Naumescu au fost aduse si înhumate în cimitirul „Eternitatea” din Bârlad, la data de 2 iulie 1925, cu onoruri civile si militare. În cinstea memoriei sale, promotia 1926 a scolii Militare de Ofiteri Cavalerie i-a purtat numele.
Eroul de la Prunaru cinstit la Bârlad si Bãcani!
În orasul Bârlad s-a înfiintat în anul 1922 Cercul Militar „General Gheorghe Naumescu”, al cãrui presedinte a fost locotenent-colonel Emanoil Boteanu, prieten si camarad de arme cu eroul de la Prunaru. Din initiativa Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor” din România, în anul 1998 a fost reamenajat Cimitirul Eroilor din localitatea Prunaru, judetul Teleorman, unde suntânhumati si eroii din Regimentul 2 Rosiori Bârlad. În memoria cavalerilor cãzuti în sarja de la Prunaru, la Iasi, în copou, existã un monument realizat din bronz de cãtre sculptorul Ion C. Dumitriu-Bârlad, realizat pe 29 mai 1927, în prezenta familiei regale, monumentul este numit „Monumentul Eroilor Diviziei a 2-a Cavalerie”, si reprezintã „Statuia cavaleristului în atac” din lupta din satul Prunaru, 15 noiembrie 1916. În memoria Generalului Gheorghe Naumescu, Consiliul Local si Primãria Bârlad a dat numele unei strãzi bravului erou. Vasile Fânaru este redactor-sef al revistei „Bãcanii”, a ctitorit constructia unei statui-bust al generalului Gh. Naumescu în localitatea Bãcani, judetul Vaslui, unde eroul este binecunoscut deoarece a avut mosie si un conac. Statuia a fost dezvelitã la 1 decembrie 2016.
GENERALUL NAUMESCU
de Lãcrãmioara-Iolandina IVAN
Din satul meu de la Drujesti,
Eu am plecat, cu primii zori,
Cu regimentul 2, de rosiori,
Sã lupt pentru aceste plaiuri românesti.
Nici casa, nici copiii, nici nevasta,
Nu m-au oprit sã merg la datorie,
În fruntea celor din cavalerie,
Noi am plecat ca sã oprim nãpasta.
Era în saispe, o toamnã mohorâtã,
Când frontul ajunsese-n Teleorman,
Sã spargem rezistenta la dusman
Toti am intrat în lupta hotãrâtã.
E ordin ca inamicul sã fie-oprit în loc
si sã n-ajungã-n Bucuresti sau mai departe…
Acolo, la Prunaru, am fost sarja de foc;
si am luptat pe viatã si pe moarte.
Mitralierele trãgeau de peste tot
si secerau tot ce era în cale,
Rãmas-au morti în satul de pe vale,
Soldati, si ofiteri cu cai cu tot.
si cei ce încã moartea îi scãpase,
Din trupul cailor ei au fãcut un scut;
Cu pieptul gol prin iad iar au trecut,
Luptând la baionetã cu nemtii de prin case.
Îmi moare calul, si iarãsi sunt rãnit,
Pe prispa unei case, un camarad mã-aseazã,
Eu îi ordon sã lupte, dar ceea ce urmeazã
Nu poate fi uitat sau povestit….
Un peisaj apocaliptic peste tot…
O, cum m-as ridica, dar nu mai pot…
Dusmanii mã gãsesc si mã iau prizonier
La Sofia, în lagãr, îmi este dat sã pier.
Când am simtit cã-s gata, si-am sã mor
Am scris la cei de-acasã, de care mi-era dor,
Cã-s fericit, si pentru neamul românesc
Eu am avut onoarea, sã pot, sã mã jertfesc!
