spot_imgspot_img
5.7 C
Vaslui
20-apr.-2024

Pãrintele ziarului Revolutiei de la Vaslui, jurnalistul Constantin Jomir, a murit dupã o grea suferintã

- Advertisement -

REGRETE… Sâmbãtã dimineatã, prietenul si colaboratorul a mii si mii de vasluieni, dupã o viatã dedicatã presei, jurnalistul si scriitorul Constantin Jomir a trecut la cele vesnice. În îndelungata sa carierã desfãsuratã în presa localã, regionalã si nationalã, Jomir a stiut sã fie un om de echilibru, care cãuta mereu adevãrul, fãrã jumãtãti de mãsurã. Pe 6 februarie, pãrintele fondator al ziarului Revolutiei din Vaslui, Adevãrul de Vaslui, a sãrbãtorit 75 de ani de viatã. Era grav bolnav, iar familia se pregãtea pentru ce era mai rãu. Timpul nu a mai avut rãbdare cu acest curajos jurnalist, care a plecat la Judecata Domnului în dimineata zilei de sâmbãtã. Constantin Jomir lasã în urmã o bogatã mostenire culturalã, urmând a fi înmormântat în cimitirul Eternitatea din Vaslui, în cursul zilei de joi. “L-am cunoscut în 1981 si de atunci am avut o foarte bunã relatie, atât pe plan professional, cât si personal. Pot spune cã, pânã la retragerea din activitate, am lucrat cu un profesionist, în adevãratul sens al cuvântului, un om exceptional si un foarte bun prieten. Dumnezeu sã-l ierte si sincere condoleante familiei îndoliate”, spune jurnalistul Lili Trifu, încremenit la auzul tristei vesti.

Pe 23 februarie, sâmbãtã dimineatã, la ora 7:00, inima celui care a condus ziarul Revolutiei de la Vaslui, jurnalistul Constantin Jomir, a încetat sã mai batã. Jomir s-a nãscut pe 6 februarie 1944, în comuna Oltenesti. A fãcut studii la Facultatea de Filologie din Bacãu, în paralel cu Facultatea de Ziaristicã la Academia “Stefan Gheorghiu”. Dupã terminarea facultãtii se angajeazã ca profesor, fiind imediat promovat ca director de scoalã în satul Vinetesti, comuna Oltenesti. Este, pentru o perioadã, si director de cãmin cultural, dar adevãrata sa menire urma sã devinã realitate din 1973, atunci când intrã ca redactor la ziarul judetean Vremea Nouã.

Coloana vertebralã a revolutiei de catifea din Vaslui – aici nu au fost victime, ca în alte orase din România, ci doar o emulatie nemaivãzutã – a fost ziarul Vremea Nouã, cu ziaristii curajosi si dedicati meseriei lor, precum Vasile Avram, Teodor Pracsiu, Constantin Jomir si multi altii.

Dacã nu ar fi fost curajul lui Constantin Jomir, este greu de spus ce s-ar fi întâmplat în Vaslui

Constantin Jomir a fost cel care a pus bazele ziarului Revolutiei, Adevãrul de Vaslui. Regretatul jurnalist a scris primul editorial dedicat Revolutiei, “Dictatorul a cãzut! Am învins!”, prin care anunta o nouã etapã în viata României. Acesta a povestit, prin prisma propriilor experiente, ce a vãzut în acele zile cu adevãrat ametitoare. „Vineri, 22 decembrie, orele 10:30 – În plin centrul Vasluiului, un grup restrâns de vreo zece persoane s-a adunat în fata statuii lui Stefan cel Mare. Apoi, numãrul celor din piatã a început sã creascã. Din om în om, se vorbea pe soptite ce se întâmpla în acel moment la Bucuresti. Deodatã, din zecile de piepturi s-a strigat spontan: “Jos Ceausescu”, “Jos dictatura!”, “Ieri în Timisoara, azi în toatã tara!”, “Armata e cu noi!”. S-a înfiintat un grup de initiativã care a cerut sprijin sindicatelor din Zona Industrialã. Cîtiva temerari, printre care si Dorel Dãniciuc, Toader Gruia, Gh. Teodor, Ilie Botez si alti cîtiva, au întãrit rândurile unor nuclee de muncitori. Apoi, au venit în valuri zeci de vasluieni, pãtrunzând în centrul civic cu autobuzele. În piatã sau la balconul Consiliului Judetean al PCR – un balcon numit sperantã – agitatia era atât de mare încât era nevoie ca cineva sã explice situatia din tarã. Sefii judetului erau aliniati la intrarea în sediu si nu erau capabili de vreo replicã. Statia de amplificare din piatã, montatã de Lucian Pantazi, este urcatã la balcon, iar primii care s-au adresat multimii au fost Paul Munteanu, Florin Cocos, Octav Gavril, Nicolae Romascu, Elvira Chitic, Marian Enache si multi, multi altii. Panica se generalizase. La cârma Consiliului au rãmas cîtiva în acea noapte. Peste tot erau pericole reale, dar ele erau rodul fricii si al zvonurilor din umbrã”, scrie Constantin Jomir, în cartea sa. Noii conducãtori ai judetului, printre care se numãrau avocatul Marian Enache, prof. Paul Munteanu, alti membri ai Biroului Executiv realizeazã cã pentru informarea corectã si în timp real a opiniei publice era nevoie de un ziar. Nu existau televiziuni locale, ziare sau posturi de radio la nivel de judet, doar ziarul Vremea Nouã. Echipa singurului ziar judetean din zilele Revolutiei, cu Jomir în frunte, trece cu inima deschisã alãturi de revolutionari. Urmeazã un gen de sedintã de redactie, în care se propune schimbarea denumirii ziarului judetean. Se discutã pe marginea sumarului primului numãr al machetei si al denumirii primului ziar liber. Din numerosul grup, o voce rãzbate în eter: “Sã-i punem titlul Adevãrul! Si sã slujeascã Revolutia si idealurile ei!”. „ S-a hotãrât, astfel, ca ziarul Vremea Nouã sã-si schimbe denumirea în Adevãrul si sã aparã în dimineata zilei de 23 decembrie 1989 ca primul ziar al Revolutiei pe meleaguri vasluiene”, mai scrie Jomir.

Destinul crunt al unui jurnalist înlãturat pe nedrept de colegi de la Bucuresti

Familia regretatului ziarist ne-a spus cã momentul de dramã sufleteascã din viata lui Jomir a fost modul în care a fost înlãturat de la conducerea Adevãrului de Vaslui de cãtre o echipã de ziaristi veniti de la Bucuresti, cu Lelia Munteanu si Adrian Ursu în frunte. Se întâmpla în 2002, iar dupã acest episod, când a fost scos la pensie în mod fortat, Constantin Jomir s-a simtit foarte rãu. Atunci când la cârma Adevãrului de Vaslui a venit o nouã echipã, actuala echipã de conducere de la Vremea Nouã, Jomir a avut ocazia sã scrie din nou, sã facã analize si sã scrie editoriale despre situatia politicã si economicã. Dupã un timp, acesta a ales sã rãmânã alãturi de familie. Familia Jomir are trei copii, douã fete si un bãiat. O fatã si cu bãiatul familiei Jomir sunt în Marea Britanie, acolo unde regretatul ziarist si director de ziar si-a petrecut ultimii ani de viatã. În aprilie anul trecut, o boalã necrutãtoare l-a tintuit la pat. A stat internat în mai multe spitale din Capitalã, printre care si spitalul clinic Coltea, însã medicii i-au dat putine sanse de a trãi. Cu câteva sãptãmâni în urmã, fondatorul Adevãrului de Vaslui a cerut sã fie lãsat acasã, la fiica sa din Bucuresti, acolo unde s-a stins în liniste, în dimineata zilei de sâmbãtã. Toti cei care vor sã-si ia rãmas-bun de la ziaristul care a marcat o generatie întreagã, o pot face începând cu ziua de miercuri, atunci când acesta urmeazã sã fie depus la Capela Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Vaslui.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.