Iubitorilor si slujitorilor lui Hristos Dumnezeu, din parohii si mãnãstiri, precum si tuturor crestinilor drept-credinciosi:
Har, bucurie si milã de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morti, iar de la noi crestineascã mãrturisire
Hristos a înviat!
Taina Sfintei Învieri ne-a adunat pe toti în aceastã mare zi a biruintei mortii si iadului, spre a întâmpina pe îngerul Domnului, care a prãvãlit piatra de pe mormântul cel de viatã purtãtor, care ne-a adus vestea cea mare si unicã: “Hristos a înviat, nu este aici, mergeti si spuneti ucenicilor Lui cã în Galileea Îl veti vedea asa dupã cum v-a spus El” (Marcu 16, 6-7).
Dupã clipele cele mai întunecate ale istoriei omenirii, când Iisus Cel nevinovat, Care, ocãrât fiind, nu rãspundea cu ocarã; suferind, nu ameninta, El a purtat pãcatele noastre în trupul Sãu pe cruce pentru ca, noi, murind fatã de pãcate sã vietuim drept (1 Petru 2, 23,24), când toti L-au pãrãsit afarã de cîtiva, rãutatea sataniceascã si puterile întunericului aveau pãrelnica liniste a biruintei, pe dealul Golgotei, în afara Ierusalimului, din întunericul mormântului, El a iesit biruind moartea, fiind Cel dintâi înviat, Care ne aduce nouã puterea de nebiruit a credintei si nãdejdea neclintitã cã si noi vom învia, fiind mereu vesnic împreunã cu El.
Aceastã mare sãrbãtoare a biruintei Domnului asupra mortii ne dã curajul bucuriei si îndrãzneala mãrturisirii credintei „asteptând învierea mortilor si viata veacului fãrã sfârsit″. Asa ne mãrturisim credinta, pe care am primit-o, care ne dã putere si sens vietii si care ne încurajeazã în fata suferintelor, acestea deseori i-au sfârsit la mormânt.
Biserica trãieste si mãrturiseste taina Sfintei Învieri, este vestitoarea bucuriei fãrã sfârsit, si oferã lumii, sansa de a descoperi si primi aceastã bucurie care a venit prin cruce pentru toatã lumea, cãci Domnul rãstignire rãbdând pentru noi, cu moartea Lui a biruit moartea noastrã. Nu este nimic mai mângâietor si încurajator în aceastã lume precum imnul Învierii în care de veacuri crestinii s-au încurajat si mângâiat mãrturisind puterea biruintei lui Hristos, Care tuturor celor din morminte, viatã le-a dãruit. În aceastã mare zi a Sfintelor Pasti, lumina Învierii Domnului ne încredinteazã, cã rãutatea, perfidia, josnicia, pãcatul si nedreptatea au fost biruite. În Înviere descoperim taina crucii si puterea iubirii lui Dumnezeu pânã la mormânt, pentru noi si pentru mântuirea (salvarea) noastrã (Ioan 3,16).
„Ieri a fost rãstignit Hristos, astãzi Îl vedem prin credintã cum biruitor iese din mormânt. Ieri ne-am îngropat împreunã cu El, astãzi înviem din pãcat si moarte. El si-a asumat trupul omenesc cel muritor, ca trupurile noastre sã treacã prin adormire spre viatã. El a murit, ca noi sã înviem, ziua Învierii este început al unei vieti noi. Cu lumina Învierii sã întâmpinãm pe tot semenul nostru, îmbrãtisîndu-l si iertându-l pentru Înviere. Toate s-au înnoit, cerul si pãmântul si cele de dedesubt” (Sf. Grigorie de Nazians, Cuvânt la Învierea Domnului, Patrologia graeca 5, col. 396-400).
Iubitii mei credinciosi si mãrturisitori ai Învierii,
Dupã cum observati, ne aflãm în timpuri istorice, pe care le trãim, fiind caracterizate de mari provocãri si încercãri. Omenirea este tot mai nelinistitã, nu mai existã nicio sigurantã în viata noastrã, afarã de credinta care spre toate este de folos. Spectrul mortii sub toate formele este mereu prezent. În fiecare clipã mor oameni, copii, tineri, bãtrâni uitati si mãcinati de durerile fizice si sufletesti ale pãrãsirii si singurãtãtii. Cultura mortii este actualizatã si mereu rãspânditã, bolile incurabile si fãrã nicio sperantã secerã vieti, mormintele se acoperã cu pãmântul rece si întunecat din care am venit toti oamenii si unde ne vom întoarce într-o zi toti, lãsând amintiri si dureri însotite de lacrima neputintei si limitelor noastre omenesti.
Taina mormântului prin Învierea Domnului devine descoperitã si mãrturisitã. Toti care adorm cu credinta în Iisus Cel mort si înviat vor învia, dupã aceea noi, cei vii, care vom rãmâne pânã la venirea Domnului vom fi rãpiti în nori si asa mereu cu Domnul vom fi (1 Tesaloniceni 4,16).
Aceasta este asteptarea credintei noastre, Învierea mortilor si viata vesnicã la care suntem chemati toti. În ciuda rãutãtilor si urii care ne înconjoarã, a defãimãrilor si minciunii si dispretului, Biserica lui Hristos cea biruitoare care suntem toti cei ce-L mãrturisim si credem în Învierea Lui, nu va înceta de a apãra, pãstra si încuraja viata.
Dupã zilele triste ale sãptãmânii celei sfinte si mari, nouã astãzi din mormânt iertare si biruintã ne-a rãsãrit. Mormintele asteaptã glasul îngerului Domnului, care va porunci tuturor sã se ridice spre viata cea nouã si fãrã sfârsit.
Chiar dacã moartea ne desparte, ne întristeazã, ne aratã cine si ce putem noi muritorii, unde ne sunt cele pretuite si de care ne-am legat în aceastã lume, noi asteptãm învierea mortilor si viata veacului. Argumentele omenesti ale învierii mortilor sunt marcate de gândirea noastrã limitatã si efemerã, dar faptul istoric, inatacabil, Care a schimbat lumea si istoria ei, Învierea Domnului, ne mângâie pe toti deoarece: “Hristos înviind din morti, este începutul învierii celor adormiti (1 Cor. 15, 20).
Aceastã zi mare a Învierii ne cheamã sã descoperim taina Bisericii si a vietii: „Nu vã lãsati înselati! Dumnezeu nu se lasã batjocorit. Ceea ce semãnãm, aceea vom si culege” (1 Cor.15, 33).
Ca fii ai Bisericii, suntem chemati la mãrturisirea tainei credintei noastre prin fapta cea bunã cãtre tot omul aflat în nevoie.
Ca fii ai Bisericii trebuie sã pãstrãm cu sfintenie adevãrul descoperit de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce o conduce în chip nevãzut pe valurile furtunoase si amare ale acestei vieti. În rugãciune descoperim ajutorul care vine de la Pãrintele Luminilor, unde nu este schimbare (Iacov 1, 17).
De aceea, vã îndemn sã descoperiti puterea rugãciunii si în dulceata netrecãtoare a Cuvântului lui Dumnezeu, sã primim mângâiere si încurajare.
În ziua aceasta sfântã sã vizitãm pe cel singur, trist si bolnav, sã ne mângâiem în suferinte, bine stiind cã suferinta aduce rãbdare, cãci: „Domnul este mult milostiv si rãsplãtitor” (Iacov 5,11) celor care rabdã cu gândul la El.
Curând va veni vremea sã suferim pentru credinta noastrã, pentru aceasta sã ne încredintãm Celui ce a biruit moartea sã ne dãruiascã puterea biruintei: „Care ne va duce la desãvârsire, ne va întãri, ne va face neclintiti si biruitori” (1 Petru 5,10).
Puterea rãului a fost limitatã si biruitã. În lume strãluceste taina vietii si lumina învierii. Mergeti pe calea aceasta care duce la viatã si urmati-L pe Mântuitorul, ca fii ai Luminii. Întâmpinati pe copiii vostri, pe cei dragi, pe cei de aproape si de departe, învãtati-i, povãtuiti-i, vestiti-le taina cea mai mare a credintei noastre, cu lumânarea pascalã în mânã, alungati întunericul si tristetea.
În lumina Învierii Domnului, vã încredintez de rugãciunea, dragostea si compasiunea noastrã,
Cãtre Hristos Domnul Cel înviat din morti, fierbinte rugãtor,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR.
