DEZAMÃGIRE… “Mã încearcã un sentiment de umilintã si batjocurã din partea celor care ar trebui sã fie în slujba cetãteanului si nu împotriva lui”. Sunt cuvintele cu care o vasluiancã îsi descrie pãtania prin care a trecut, sãptãmâna aceasta, la Serviciul de Înmatriculãri. Femeia povesteste cã a fost pusã pe drumuri aiurea: a fost înstiintatã de un functionar public cã poate reveni în aceeasi zi, dupã ora 15:30, sã ridice tãblitele de înmatriculare, însã, odatã ajunsã acolo, a constatat cã era închis. “Eu am ajuns dupã 15:30, asa cum îmi sugerase doamna de la ghiseu (15:45 este ulterioarã 15:30) si era închis. La ce ora trebuia sã ajung? La 15:31? Faptul cã un functionar public îmi spune cã ar trebui sã revin dupã ora 15:30, în conditiile în care la ora 15:30 era închisã institutia, îmi pare bãtaie de joc”, spune femeia. A revenit a doua zi, însã, suprizã se loveste de un alt obstacol: “mi-a spus cã nu îmi elibereazã numerele de înmatriculare atunci si cã se ocupã de acest lucru dupã ora 15:30. I-am explicat cã nu sunt din Vaslui, cã m-am învoit si cã nu îmi mai permit sã mai ajung încã o datã, în aceeasi dupã-amiazã. Mi-a rãspuns nonsalant cã nu o intereseazã”.
Povestea vasluiencei subliniazã, încã o datã, cât de anevoioasã e birocratia din România. Redãm în continuare întâmplarea acesteia, o întâmplare cu care aproape toti ne confruntãm mai devreme sau mai târziu: “Îmi permit sã vã trimit urmãtoarele rânduri, în speranta cã cineva le va lua în considerare. Într-o societate tehnologizatã si care se vrea modernã, în care se pune accent pe o administratie publicã competentã si eficientã, din pãcate, functionarii publici din judetul Vaslui îmi dovedesc contrariul. Îmi exprim dezgustul pentru comportamentul unei doamne de la ghiseul care se ocupã de Înmatriculãri, pe care nu stiu cum o cheamã si mãrturisesc cã nici nu mã sinchisesc sã-mi obosesc mintea în a memora numele dumneaei, nu pentru cã e un lucru prea obositor pentru mintea mea, ci pentru cã nu vreau sã-i aduc acest privilegiu. Doamna aceasta are o atitudine atât de sfidãtoare, încât îmi pare cã aceasta crede cã lucreazã la Serviciul de Înmatriculãri SRL. Nu sunt din orasul Vaslui, lucrez de la ora 08:00-16:30, si am fãcut sacrificii pentru a ajunge la timp, astfel încât sã-mi pot înmatricula autovehiculul – serviciu de care beneficiez prin prisma faptului cã sunt cetãtean roman, recunoscut si crescut în România, cu drepturi depline si plãtitor de taxe. În acest context, am depus actele pentru înmatriculare definitivã, la Serviciul de Înmatriculãri Vaslui si doamna brunetã de la ghiseu, îmi spune sã revin dupã ora 15:30, în aceeasi zi. Mai fac un drum în dupã-amiaza aceleiasi zile (dupã eforturi si îndelungi rugãminti adresate sefului meu) si la ora 15:45, mã prezint frumos, cu chitanta în mâna si cu limba de-un cot, alergând sã nu cumva sã întârzii. Surpriza mã loveste instant, când, la intrarea în institutie, zace un afis scris cu litere de-o schioapã “Luni -Vineri : 08:30-15:30”. Uluitã, încerc sã deschid usa, însã temerile mi se confirmã: era închisã! Mã uit la ceas si constat cu uimire cã arãta 15:45”, spune vasluianca.
“Mã încearcã un sentiment de umilintã si batjocurã”
Povestea continuã a doua zi: “Îmi refulez frustrarea si pornesc a doua zi, dis-de-dimineatã spre Vaslui, cu sperantã si zâmbet pe buze cã de data aceasta voi reusi (dupã lungi rugãminti pentru învoire, adresate sefului meu). Ajung în jurul orei 09:00 si aceeasi doamnã brunetã îmi spune cã nu îmi elibereazã numerele de înmatriculare atunci si cã se ocupã de acest lucru dupã ora 15:30. Calmã, îi explic cã si în ziua anterioarã m-am prezentat sã ridic tãblitele cu numerele de înmatriculare în jurul orei 15:45 (care e ulterioarã orei 15:30, nu?) si institutia era închisã. Îi explic faptul cã nu sunt din Vaslui, cã m-am învoit si cã nu îmi mai permit sã mai ajung încã o datã, în aceeasi dupã-amiazã. A rãspuns nonsalant cã nu o intereseazã. Consider cã nu este normalã aceastã atitudine si cred cu tãrie cã si aceastã mentalitate a dus la neperformanta si sãrãcirea judetului Vaslui. Mã încearcã un sentiment de umilintã si batjocurã din partea celor care ar trebui sã fie în slujba cetãteanului si nu împotriva lui. Eu asa am învãtat în facultate, într-o societate normalã, ce-i drept! Chiar trebuie sã-mi iau o zi de concediu sau o sãptãmânã sã rezolv o problemã administrativã sau birocraticã? Mi-as dori ca aceste rânduri sã nu rãmânã fãrã ecou, mai ales cã, în mod sigur reprezintã vocea mai multor persoane din judetul Vaslui, care s-au confruntat cu situatii similare si poate reusim sã schimbãm ceva în hãtisul acesta birocratic”.
