Ca un blestem, Constantin Tãnase dãinuie prin vocea urmasilor politrucilor avortati de Armata Rosie la Vaslui si lãsati mostenire peste veacuri ca sã ne aminteascã faptul cã în urbea maestrului “nu se petrece nimic”. Dar iatã cã minunea s-a sãvârsit. Odraslele politrucilor au stat la rând sã prindã un bilet la Festivalul de Umor al “celebrului cupletist care n-a umblat cu nasul pe sus”. Omul, care si-a jucat viata pe scenã, ironizându-i pe rusi cu “Davai ceas, davai palton”, era necrutãtor cu politicienii, dar iatã cã versurile sale parcã sunt mai actuale ca niciodatã. Din lipsã de umor, ne limitãm sã redãm mai jos magnifica poezie care parcã spune totul despre actuala Românie. Suntem curiosi dacã dupã citirea acestor versuri, politrucii care au stat la rând pentru bilete sau care i-au pus pe altii la aceastã muncã or sã mai vinã la spectacolele în cinstea celui care, la Paris, a fost premiat cu un radio pentru cel mai frumos NAS:
În tara asta, tara pâinii
Sã aibã pâine chiar si câinii
Guvernul nostru ne obligã
S-avem o zi de mãmãligã
Lor ce le pasã cum e traiul
Scumpirã trenul si tramvaiul
Scumpirã tot, la cataramã
Pânã si pâinea si tutunul
Si când înjuri pe sleau de mamã
Ei, cicã, eu fac pe nebunul.
„Teoria mea-i usoarã
Toatã viata e o scarã
Pe care, ca si la moarã
Toti o urcã si-o coboarã”
Si cu asta ce-am fãcut?
„Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
Si cu asta ce-am fãcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouã guvernare,
Si cu asta ce-am fãcut?
Ca mai bine sã ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trãim în sãrãcie,
Si cu asta ce-am fãcut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vãzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am fãcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Rãtãcesc prin tãri strãine,
Si cu asta ce-am fãcut?
Traversãm ani grei cu crize,
Leul iar a decãzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am fãcut?
……………………………………….
Pleacã-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarãsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am fãcut?”
