S-a împlinit voia Domnului. Episcopul Pidosnic va trebui sã-si ia tãlpãsita din Husi si sã plece în exil. Un exil de lux, fiindcã va pleca si cu sacii plini de bani, dar si cu un tovãras pe viatã. Poate asta este cea mai mare realizare a lui Cornilã! Si-a gãsit un coleg de camerã, credincios, iubitor si frumos. Multi erau în trecut doritori sã-i treacã prin asternuturi, însã dupã declansarea urgiei, doar arhimadritul Iorest a rãmas ca bradul în picioare dupã furtunã. I-a fost alãturi si când a fugit în varã, din tarã, cu banii de la Episcopie, dar si atunci când Serafim l-a pãrãsit fãrã niciun resentiment. Mai credea cineva cã se mai întoarce, dupã acea fugã precipitatã? Iorest a stiut. Inima i-a spus cã “fratele” sãu nu-l va abandona. Vã mai amintiti cum stãtea cu nasul lipit de gardul de la aeroport si cum l-a petrecut cu lacrimi în ochi? Acesta i-a fãcut din mânã emotionat pe de scãrile de la avion si dupã ce si-a pus agoniseala la adãpost s-a întors. A înfruntat tot oprodul public cu seninãtate, stiindu-l cã-l are alãturi. O adevãratã lectie de iubire si de dãruire. Chiar si mai marii bisericii au fost impresionati de iubirea lor adevãratã. I-au recunoscut ca si cuplu si acum sunt preocupati sã le gãseascã un cuibusor, unde sã trãiascã linistiti pânã la adânci bãtrâneti. Fiindcã oricât a încercat Cornilã sã rãmâna în vila de la Husi, nu a fost chip. Teofan le-a sãrit în ajutor si le-a promis celor doi cã le va gãsi ceva demn de nivelul lor, aproape de Husi, la Iasi. Frumos gest, dar pare mai degrabã un dar grecesc. Mitropolitul îi tine aproape pãnã va afla unde este ascunsã comoara cu bogãtiile strânse din Vaslui. Fiindcã una stim si bunã: mitropolitul Teofan nu-i are la inimã pe bulangii.
