|

Povestea unui copil care a mers prin ger, 16 kilometri

A fugit de acasã dupã ce a fost bãtut cu lantul de tatãl sãu

ÎNGROZITOR… Robert Adrian Strat, un copil de numai 12 ani din comuna Zãpodeni, completeazã, începând de luni, lista celor care îsi duc veacul pe strãzile Vasluiului, cersind pentru a avea ce mânca. A ajuns în aceastã situatie dupã ce duminicã, tatãl sãu, i-a aplicat o bãtaie sorã cu moartea. “S-a îmbãtat bine si a început sã mã batã. Prima datã a dat cu pumni si cu palmele, apoi a pus mâna pe lant. N-am mai suportat si am fugit de acasã. Am mers 16 kilometri pe jos, din Zãpodeni pânã în oras pe un frig de-mi dãdeau lacrimile. Nu vreau sã renunt la scoalã, dar eu în casã cu el nu mã mai întorc. Nu stiu ce sã mã fac” ne-a declarat copilul.

Dacã cineva vrea sã afle cât de bine functioneazã sistemul de protectie a copilului în judetul Vaslui, atunci ar trebui sã citeascã povestea de viatã a lui Robert. Are doar 12 ani însã greutãtile prin care a trecut pot completa usor paginile unei cãrti. Cosmarul sãu a început acum patru ani, când, din cauza problemelor financiare de acasã, mama sa a ales sã plece în Italia. “Si din cauza banilor dar si de frica lui a plecat. O bãtea si pe ea. Dupã câteva luni acolo, mama a chemat-o si pe sorã-mea, iar eu am rãmas singur cu el. Dupã ce se îmbãta, începea sã mã batã de la orice. Am mai fugit de acasã, am ajuns si pe mâna celor de la Protectia Copilului, dar nu mai vreau sã am de-a face cu ei. M-au luat si m-au bãgat într-o casã mare, un centru, în care erau mai multi copii ca mine, fugiti de acasã. Dar acolo am mâncat mai multã bãtaie ca acasã. Erau ãstia mai mari, care ne bãteau fãrã nici un motiv. Dacã ziceai ceva, primeai portie dublã. N-am rezistat si am fugit si de acolo. M-am întors acasã pentru cã vroiam sã merg la scoalã. În august, anul trecut s-a întors mama acasã. Nici nu a ajuns bine si a si sãrit pe ea. A bãtut-o atât de tare încât i-a smuls umãrul din încheieturã. Dupã câteva zile a plecat din nou în Italia” îsi povesteste pustiul o parte din nefericita copilãrie. “Am rãmas din nou doar eu cu el. Duminicã m-a bãtut iar, dar asa de tare cã am plecat din nou de acasã. N-am mai suportat. M-a lovit cu pumnii, cu palmele, apoi a dat cu lantul. Am venit pe jos de la Zãpodeni pânã în Vaslui. Stiu cã sunt 16 kilometri, dar eu am fãcut mai mult cã am venit pe dealuri, nu pe stradã. Era asa frig cã-mi dãdeau lacrimile. Acum stau prin oras, dorm la un bãiat, Victor de pe Cãlugãreni, dar trebuie sã-i dau bani ca sã mã primeascã, 10-20 de lei pe zi. Astept sã fac 18 ani ca sã mã duc la mama în Italia. Eu în casã cu el nu mã mai întorc.” ne-a mai spus Robert. Îmbrãcat frumos si bine îngrijit, acesta a atras invidia celorlalti copii care-si trãiesc zilele pe strãzile orasului, invidie care s-a lãsat de multe ori cu noi bãtãi aplicate. “De când am venit în Vaslui, în fiecare zi ori mã bate unul, ori îmi furã banii altul. Dar nu se comparã cu ce e acasã. Singurul lucru de care îmi pare rãu este scoala. Îmi place la scoalã, as vrea sã mã duc în continuare acolo. Nu stiu ce sã mã fac.” a mai declarat Robert.